deténtă sf [At: TITULESCU, D. 250 / V: (rar) ~nță / Pl: ~te / E: fr détente] 1 (Liv) Destindere. 2 (Fiz) Expansiune a unui gaz (supus în prealabil unei presiuni). 3 Declanșare bruscă a energiei fizice necesare unui sportiv (de performanță) pentru executarea unor sărituri în înălțime, în lungime etc.

DETÉNTĂ, detente, s. f. 1. (Fiz.) Expansiune. 2. Calitate a unui sportiv prin care reușește să se desprindă de la sol în înălțime sau în lungime (prin combinarea forței și a vitezei). – Din fr. détente.

DETÉNTĂ, detente, s. f. 1. (Fiz.) Expansiune. 2. Calitate a unui sportiv prin care reușește să se desprindă de la sol în înălțime sau în lungime (prin combinarea forței și a vitezei). – Din fr. détente.

deténtă s. f., g.-d. art. deténtei; pl. deténte

deténtă s. f., g.-d. art. deténtei; pl. deténte

DETÉNTĂ s. (FIZ.) destindere, dilatare, expansiune. (~ unui gaz.)

DETÉNTĂ s.f. 1. Destindere a volumului unui gaz. 2. (Sport) Pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol. [Pl. -te. / < fr. détente].

DETÉNTĂ s. f. 1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său. ◊ (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătățire. 2. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol. (< fr. détente)

DETÉNTĂ ~e f. 1) fig. Expansiune (bruscă) a volumului unui gaz. 2) sport Capacitatea de a porni brusc într-o probă sportivă. /<fr. détente

*deténtă f., pl. e (fr. détente, d. détendre, a destinde. V. destind). Fiz. Expansiunea unuĭ gaz supus în ainte presiuniĭ.

DETENTĂ s. (FIZ.) destindere, dilatare, expansiune. (~ unui gaz.)