detector definitie

11 definiții pentru detector

detectór sn [At: CADE / Pl: ~oáre / E: fr détecteur] 1 Aparat folosit pentru a detecta ceva. 2 (Îs) ~ colorimetric Aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer. 3 (Îs) ~ de metale Aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 4 (Îs) ~ de proximitate Aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect într-o zonă controlată. 5 (Îs) ~ de minciuni Aparat folosit în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu.
DETECTÓR, detectoare, s. n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (În sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. – Din fr. détecteur.
DETECTÓR, detectoare, s. n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (În sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. – Din fr. détecteur.
DETECTÓR, detectoare, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a constata prezența gazelor de luptă, a gazelor de mine etc. 2. (În radiofonie) Aparat sau dispozitiv care servește la detectarea undelor radioelectrice. Detector cu galenă.
detectór s. n., pl. detectoáre
detectór s. n., pl. detectoáre
DETECTÓR s.n. 1. Aparat sau dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a gazelor de luptă etc. 2. Dispozitiv pentru detectarea undelor radioelectrice etc. [< fr. détecteur].
LIE DETECTOR s.n. Aparat capabil să detecteze și să înregistreze anumite reacții emotive în timpul interogatoriilor polițienești, aproximând atitudinea interogatului în ceea ce privește adevărul. [Pron. lai ditéktă. / < engl. lie detector – detector de minciuni].
DETECTÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur)
LIE DETECTOR (Pron.: lai ditéctăr) s. n. aparat capabil să detecteze și să înregistreze anumite reacții emotive în timpul interogatoriilor polițienești, aproximând atitudinea interogatului în ceea ce privește adevărul; detector de minciuni. (< engl. lie detector)
DETECTÓR ~oáre n. Aparat pentru detectarea gazelor, substanțelor radioactive, minelor etc. ~ de semnale radioelectronice. /<fr. détecteur

detector dex

Intrare: detector
detector substantiv neutru