detectivístic, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 37 / Pl: ~ici, ~íce / E: detectiv + -istic cf ger detektivistisch] (Rar) Detectivist.

DETECTIVÍSTIC, -Ă, detectivistici, -ce, adj. Detectivist. – Din germ. detektivistisch.

DETECTIVÍSTIC, -Ă, detectivistici, -ce, adj. Detectivist. – Din germ. detektivistisch.

detectivístic adj. m., pl. detectivístici; f.sg. detectivístică, pl. detectivístice

DETECTIVÍSTIC adj. v. detectivist.

DETECTIVÍSTIC, -Ă adj. De detectiv; detectivist. [Cf. germ. detektivistisch].

DETECTIVÍSTIC, -Ă adj. detectivist. (< germ. detektivistisch)