detectiv definitie

12 definiții pentru detectiv

detectív, ~ă [At: CARAGIALE, O. II, 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr détective] 1 sm Agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. 2 a (Nob) Detectivesc.
DETECTÍV, detectivi, s. m. Agent aflat în serviciul poliției sau al unei persoane particulare, care culege date ori investighează în cazul unei persoane. – Din fr. détective.
DETECTÍV, detectivi, s. m. Agent secret aflat în serviciul poliției din unele țări sau în serviciul unei persoane particulare. – Din fr. détective.
DETECTÍV, detectivi, s. m. Agent secret al poliției din țările capitaliste; agent secret în serviciul unei persoane particulare. Ai ajuns pînă aici cu îndrăzneala? Imaginezi fantasmagorii, faci pe detectivul. SADOVEANU, P. M. 120. Urmăream amîndoi cu emoție goana unui spion urmărit de detectivi. C. PETRESCU, A. 461. De astă dată trebuie să te prinz! am zis în gîndul meu, și imediat mă luai pe urmele lui, mai discret decît un bătrîn detectiv. CARAGIALE, O. II 299. ◊ (Fig.; atestat la f.) Patroana, detectivă sentimentală: Ai văzut cum ne-a privit?... Trebuie să fie de o gelozie... CAMIL PETRESCU, T. I 545. – Formă gramaticală: (neobișnuit) detectívă s. f.
detectív s. m., pl. detectívi
detectív s. m., pl. detectívi
DETECTÍV s.m. Agent secret al poliției judiciare; agent secret în serviciul unei persoane sau al unei instituții polițienești particulare. [< fr. détective, cf. engl. detective].
DETECTÍV s. m. agent secret în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. (< fr. détective, engl. detective)
DETECTÍV ~i m. (în unele state) Agent secret aflat în serviciul poliției sau al unei persoane particulare. /<fr. détective
detectiv m. agent polițienesc care descopere pe făcători de rele.
*detectív m. (fr. détective, d. engl. detective, agent al polițiiĭ de siguranță, d. to detect, a descoperi, care vine d. lat. de-tégere, de-tectum a descoperi. V. protector, tegument). Agent secret al polițiiĭ de siguranță.
feméie-detectív s. f. Femeie care a îmbrățișat profesia de detectiv ◊ „Oprit la ieșirea dintr-un magazin londonez de o femeie-detectiv, a lovit-o și a încercat să fugă.” R.l. 28 VIII 75 p. 6; v. și karate (1974) (din femeie + detectiv; cf. fr. femme-détective; DMN 1966)

detectiv dex

Intrare: detectiv
detectiv substantiv masculin