Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru detectiv

detect├şv, ~─â [At: CARAGIALE, O. II, 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ętective] 1 sm Agent secret ├«n serviciul poli╚Ťiei sau al unei persoane particulare. 2 a (Nob) Detectivesc.
DETECT├ŹV, detectivi, s. m. Agent aflat ├«n serviciul poli╚Ťiei sau al unei persoane particulare, care culege date ori investigheaz─â ├«n cazul unei persoane. ÔÇô Din fr. d├ętective.
DETECT├ŹV, detectivi, s. m. Agent secret aflat ├«n serviciul poli╚Ťiei din unele ╚Ť─âri sau ├«n serviciul unei persoane particulare. ÔÇô Din fr. d├ętective.
DETECT├ŹV, detectivi, s. m. Agent secret al poli╚Ťiei din ╚Ť─ârile capitaliste; agent secret ├«n serviciul unei persoane particulare. Ai ajuns p├«n─â aici cu ├«ndr─âzneala? Imaginezi fantasmagorii, faci pe detectivul. SADOVEANU, P. M. 120. Urm─âream am├«ndoi cu emo╚Ťie goana unui spion urm─ârit de detectivi. C. PETRESCU, A. 461. De ast─â dat─â trebuie s─â te prinz! am zis ├«n g├«ndul meu, ╚Öi imediat m─â luai pe urmele lui, mai discret dec├«t un b─âtr├«n detectiv. CARAGIALE, O. II 299. ÔŚŐ (Fig.; atestat la f.) Patroana, detectiv─â sentimental─â: Ai v─âzut cum ne-a privit?... Trebuie s─â fie de o gelozie... CAMIL PETRESCU, T. I 545. ÔÇô Form─â gramatical─â: (neobi╚Önuit) detect├şv─â s. f.
detect├şv s. m., pl. detect├şvi
detect├şv s. m., pl. detect├şvi
DETECT├ŹV s.m. Agent secret al poli╚Ťiei judiciare; agent secret ├«n serviciul unei persoane sau al unei institu╚Ťii poli╚Ťiene╚Öti particulare. [< fr. d├ętective, cf. engl. detective].
DETECT├ŹV s. m. agent secret ├«n serviciul poli╚Ťiei sau al unei persoane particulare. (< fr. d├ętective, engl. detective)
DETECT├ŹV ~i m. (├«n unele state) Agent secret aflat ├«n serviciul poli╚Ťiei sau al unei persoane particulare. /<fr. d├ętective
detectiv m. agent poli╚Ťienesc care descopere pe f─âc─âtori de rele.
*detect├şv m. (fr. d├ętective, d. engl. detective, agent al poli╚Ťii─ş de siguran╚Ť─â, d. to detect, a descoperi, care vine d. lat. de-t├ęgere, de-tectum a descoperi. V. protector, tegument). Agent secret al poli╚Ťii─ş de siguran╚Ť─â.
fem├ęie-detect├şv s. f. Femeie care a ├«mbr─â╚Ťi╚Öat profesia de detectiv ÔŚŐ ÔÇ×Oprit la ie╚Öirea dintr-un magazin londonez de o femeie-detectiv, a lovit-o ╚Öi a ├«ncercat s─â fug─â.ÔÇŁ R.l. 28 VIII 75 p. 6; v. ╚Öi karate (1974) (din femeie + detectiv; cf. fr. femme-d├ętective; DMN 1966)

Detectiv dex online | sinonim

Detectiv definitie

Intrare: detectiv
detectiv substantiv masculin