detectare definitie

2 intrări

15 definiții pentru detectare

detecta vt [At: ENC. TEHN. I, 179 / Pzi: ~téz / E: fr détecter] A descoperi existența unor elemente, a unor corpuri ascunse vederii.
detectáre sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 10/1 / Pl: ~tắri / E: detecta] Determinare a existenței unui element, a unui corp ascuns vederii Si: descoperire, detecție (1).
DETECTÁ, detectez, vb. I. Tranz. A identifica, a descoperi, a determina existența unui element care este ascuns (vederii). – Din fr. détecter.
DETECTÁRE, detectări, s. f. Faptul de a detecta. – V. detecta.
DETECTÁ, detectez, vb. I. Tranz. A identifica, a descoperi, a determina existența unui element care este ascuns (vederii). – Din fr. détecter.
DETECTÁRE, detectări, s. f. Faptul de a detecta. – V. detecta.
DETECTÁ, detectez, vb. I. Tranz. A identifica, a descoperi (un avion, o mină explozivă, un gaz, prezența unei unde radioelectrice etc.).
DETECTÁRE, detectări, s. f. Faptul de a detecta; identificare, descoperire (a unui avion, a unei mine explozive, a unor gaze, a prezenței unei unde radioelectrice etc.).
detectá (a ~) vb., ind. prez. 3 detecteáză
detectáre s. f., g.-d. art. detectắrii; pl. detectắri
detectá vb., ind. prez. 1 sg. detectéz, 3 sg. și pl. detecteáză
detectáre s. f., g.-d. art. detectării; pl. detectări
DETECTÁ vb. I. tr. A descoperi și identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). [< fr. détecter].
DETECTÁ vb. tr. 1. a descoperi și identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). 2. a realiza o detecție. (< fr. détecter)
A DETECTÁ ~éz tranz. (gaze, substanțe radioactive, mine etc.) A identifica descoperind prezența. /<fr. détecter

detectare dex

Intrare: detecta
detecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: detectare
detectare substantiv feminin