detecție definitie

9 definiții pentru detecție

detecție sf [At: SANIELEVICI, R. 110 / V: (rar) ~iune sf / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr détection] 1 Operație de identificare a unor corpuri, a unor elemente, a unor fenomene etc. Si: detectare. 2 (Fiz) Operație de identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice.
DETÉCȚIE, detecții, s. f. Operație de identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. – Din fr. détection.
DETÉCȚIE, detecții, s. f. Operație de identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. – Din fr. détection.
DETÉCȚIE, detecții, s. f. Operație de transformare a unei tensiuni electrice de înaltă frecvență într-un curent electric de joasa frecvență.
detécție (-ți-e) s. f., art. detécția (-ți-a), g.-d. art. detécției; pl. detécții, art. detécțiile (-ți-i-)
detécție s. f. (sil. -ți-e), art. detécția (sil. -ți-a), g.-d. art. detécției; pl. detécții, art. detécțiile (sil. -ți-i-)
DETÉCȚIE s.f. Acțiunea de a detecta. ♦ Identificarea prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. [Gen. -iei, var. detecțiune s.f. / cf. fr. détection].
DETÉCȚIE s. f. 1. identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. 2. punere în evidență a radiațiilor nucleare dintr-un anumit mediu. (< fr. détection)
DETÉCȚIE ~i f. Identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. [Art. detecția; G.-D. detecției; Sil. -ți-e] /<fr. détection

detecție dex

Intrare: detecție
detecție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e