detașament definitie

11 definiții pentru detașament

detașamént sn [At: ÎNTÎMPL. 37/2 / V: (înv) ~șem~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr détachement] 1 Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentm a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2 Echipă.
DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. – Din fr. détachement.
DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. – Din fr. détachement.
DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de soldați sau de luptători înarmați, luat dintr-o unitate mai mare și însărcinat cu îndeplinirea unei misiuni cu un oarecare caracter de independență. Detașament de luptă. Detașament de partizani. ▭ Arcadie Gaidar, în cartea sa «Școala», ne redă cîteva episoade din viața unui detașament revoluționar muncitoresc, în luptă cu gărzile albe contrarevoluționare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/5. În războiul din 1768-1774, ca și în războaiele precedente duse de Rusia împotriva Turciei, detașamente de voluntari romîni au participat la operațiile militare alături de armata rusă. IST. R.P.R. 256. Mici detașamente vor ocupa Arsenalul, hala de grîu, Palatul invalizilor. CAMIL PETRESCU, T. II 371. ◊ Fig. Alături de marea Uniune Sovietică, bastionul de nădejde al păcii, țările de democrație populară formează detașamente înaintate ale frontului mondial al păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. ◊ Detașamentul de avangardă (al clasei muncitoare) = partidul marxist-leninist. V. avangardă. 2. Echipă, grup. Detașamentele de pionieri ajută la ctdesul cerealelor.
detașamént s. n., pl. detașaménte
detașamént s. n., pl. detașaménte
DETAȘAMÉNT s.n. 1. Grup de militari, de luptători înarmați (separați momentan de unitatea lor) căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. Unitate; echipă, grup. [< fr. détachement].
DETAȘAMÉNT s. n. 1. grup de militari, de luptători înarmați căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. unitate; echipă, grup. ◊ grupare temporară formată dintr-un număr variabil de nave. (< fr. détachement)
DETAȘAMÉNT ~e n. 1) Grup de oameni conduși de un șef, care au scopuri comune și îndeplinesc o acțiune comună. 2) Grup de militari reuniți pentru a îndeplini o misiune specială. /<fr. détachement
detașament n. trupă de soldați separați dintr’un corp principal pentru a împlini o misiune specială.
*detașamént n., pl. e (fr. détachement). Trupă de soldațĭ despărțită dintr’alta maĩ mare.

detașament dex

Intrare: detașament
detașament substantiv neutru