detașa definitie

15 definiții pentru detașa

detașá [At: I. IONESCU, D. 481 / Pzi: ~șéz / E: fr détacher] 1-2 vtr A (se) separa dintr-un ansamblu unitar Si: a (se) desjăce, a (se) desprinde, a (se) izola. 3 vr (Spt) A-i devansa pe ceilalți concurenți în timpul concursului. 4 vr (Fig) A ieși în evidență Si: a se evidenția. 5 vt (C.i. oameni) A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 6 vt (Mil; c.i. unități militare sau cadre militare) A transfera dintr-un loc în altul pentru a îndeplini o misiune specială.
DETAȘÁ, detașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 3. Refl. A ieși în evidență, a se evidenția. – Din fr. détacher.
DETAȘÁ, detașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 3. Refl. A ieși în evidență, a se evidenția. – Din fr. détacher.
DETAȘÁ, detașez, vb. I. Tranz. 1. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «din») A desprinde, a dezlipi, a desface (dintr-un tot); a separa, a izola. A detașa cîteva foi dintr-un caiet. A detașa locomotiva de tren. ◊ Refl. Psihologia eroilor... se detașează în contururi nete în decursul povestirii din activitatea lor, din practica lor socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/6. Ca un astru desprins din haos, un punct se detașează de restul cîmpiei, înaintînd. BOGZA, C. O. 283. 2. A da unui funcționar o însărcinare temporară la alt serviciu sau în alt loc decît cel obișnuit. A detașa pe cineva în provincie. 3. A destina și a trimite, dintr-o unitate militară, un grup de soldați sau o subunitate, pentru o misiune specială. Ofițerul răspunzător din frunte, cine o fi fost, nu și-a pierdut totuși capul, a putut să-și dea seama de unde vin focurile, ce puțin numeros e inamicul... a detașat, mi se spune, numai un ploton... și a curățat, cu el, așa în întunerec, păduricea. CAMIL PETRESCU, U. N. 348.
detașá (a ~) vb., ind. prez. 3 detașeáză, 1 pl. detașắm; conj. prez. 3 să detașéze; ger. detașấnd
detașá vb., ind. prez. 1 sg. detașéz, 3 sg. și pl. detașeáză, 1 pl. detașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. detașéze; ger. detașând
DETAȘÁ vb. 1. v. despărți. 2. a se distanța. (Se ~ pe parcurs de ceilalți concurenți.)
A detașa ≠ a atașa
DETAȘÁ vb. I. I. tr., refl. 1. A (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg). 2. A (se) transfera temporar. ♦ tr. (Mil.) A lua o trupă, o unitate militară dintr-o armată pentru a-i da o misiune specială. II. refl. (Sport) A ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. détacher].
DETAȘÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg); a (se) decupa (II). 2. a (se) transfera temporar. II. refl. 1. (sport) a ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. 2. (fig.) a se desprinde, a se îndepărta de o situație, de o preocupare. (< fr. détacher)
A DETAȘÁ ~éz tranz. 1) A face să se detașeze. 2) (militari sau unități militare) A trimite cu o misiune specială. /<fr. detacher
A SE DETAȘÁ mă ~éz intranz. 1) A înceta de a fi într-un tot sau într-un grup; a se separa; a se despărți. 2) (despre sportivi) A se desprinde de concurenți (într-o competiție), depășindu-i cu mult. 3) A ieși în evidență. 4) (despre slujbași) A se transfera temporar. /<fr. détacher
detașà v. a desface, a desprinde (= fr. détacher).
*detașéz, a -á v. tr. (fr. dé-tacher, a despărți, compus ca și at-tacher, a atașa; it. at-taccare, dis-taccare. V. atac). Dezlipesc, desprind, despart: a detașa un escadron dintr’un regiment.
DETAȘA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se distanța. (Se ~ pe parcurs de ceilalți concurenți.)

detașa dex

Intrare: detașa
detașa verb grupa I conjugarea a II-a