Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru deszicere

desz├şcere sf vz dezicere
dez├şce1 [At: LM / V: (├«nv) dezz~ / Pzi: dez├şc / E: dez- + zice (dup─â fr d├ędire)] 1-2 vtr A (se) retrage cele spuse sau sus╚Ťinute ├«nainte (recunosc├óndu-╚Öi gre╚Öeala) Si: a se contrazice, a retracta. 3-4 vtrp A (se) recunoa╚Öte ca neadev─ârat (ceea ce a sus╚Ťinut ├«nainte) Si: a (se) nega, a (se) infirma, a (se) t─âg─âdui. 5-6 vtr A (se) dezmin╚Ťi. 7 vr (├Än forma negativ─â) A nu se abate de la atitudinea sau conduita cunoscut─â. 8 vt A ar─âta c─â este altfel dec├ót se pare, c─â nu se potrive╚Öte, c─â este ├«n dezacord cu... 9 vr A se desolidariza.
dez├şce2 vr [At: COD. VOR 2/18 / V: desz~] Pzi: dez├şc / E: de- + zice] (├Ävr) A se desp─âr╚Ťi (de cineva), lu├óndu-╚Öi r─âmas-bun.
dez├şcere sf [At: DDRF / S ╚Öi: (├«nv) desz~ / Pl: ~ri / E: dezice1] 1 Retragere a celor spuse sau sus╚Ťinute mai ├«nainte (recunosc├óndu-╚Öi gre╚Öeala) Si: contrazicere, retractare. 2 Recunoa╚Ötere ca neadev─ârat (a ceva ce a fost sus╚Ťinut ├«nainte) Si: negare, infirmare, t─âg─âduire. 3 Dezmin╚Ťire. 4 Indicare a faptului c─â este altfel dec├ót pare, c─â nu se potrive╚Öte, c─â este ├«n dezacord cu... 5 Desolidarizare.
DESZ├ŹCE vb. III v. dezice.
DESZ├ŹCERE s. f. v. dezicere.[1]
DEZ├ŹCE, dez├şc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a t─âg─âdui (o afirma╚Ťie); a retracta. ÔÖŽ Refl. A nu mai recunoa╚Öte un lucru spus, a-╚Öi retrage cuv├óntul. [Var.: desz├şce vb. III] ÔÇô Din fr. d├ędire (dup─â zice).
DEZ├ŹCERE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dezice; afirma╚Ťie prin care se dezice ceva. [Var.: desz├şcere s. f.] ÔÇô V. dezice.
DESZ├ŹCE vb. III v. dezice.
DESZ├ŹCERE s. f. v. dezicere.
DEZ├ŹCE, dez├şc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a t─âg─âdui (o afirma╚Ťie); a retracta. ÔÖŽ Refl. A nu mai recunoa╚Öte un lucru spus, a-╚Öi retrage cuv├óntul. [Var.: desz├şce vb. III] ÔÇô Din fr. d├ędire (dup─â zice).
DEZ├ŹCERE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dezice; afirma╚Ťie prin care se dezice ceva. [Var.: desz├şcere s. f.] ÔÇô V. dezice.
DESZ├ŹCE vb. III v. dezice.
DESZ├ŹCERE s. f. v. dezicere.
DEZ├ŹCE, dez├şc, vb. III. Tranz. (╚śi ├«n forma deszice) A contrazice, a nega, a t─âg─âdui (o afirma╚Ťie). Ce-un secol ne zice, ceilal╚Ťi o deszic. Dec├«t un vis sarb─âd, mai bine nimic. EMINESCU, O. I 40. ÔŚŐ Refl. pas. A╚Öa zise ├«mp─âratul ╚Öi a╚Öa trebuia s─â se fac─â. C─â h├«r, c─â m├«r, pace; zisa ├«mp─âratului nu se putea deszice. ISPIRESCU, L. 376. ÔÖŽ A retracta. Poporul ce fusese idolul meu pieri... Dau m├«na cu boierii, m─â fac boier fierbinte ╚śi una c├«te una dezic ce-am zis nainte. BOLINTINEANU, O. 164. ÔÖŽ Refl. A nu mai recunoa╚Öte un lucru spus, a-╚Öi retrage cuv├«ntul; a se lep─âda de... ÔÇô Variant─â: desz├şce vb. III.
DEZ├ŹCERE s. f. (╚śi ├«n forma deszicere) Ac╚Ťiunea de a (se) dezice; negare, lep─âdare de... ÔÇô Variant─â: desz├şcere s. f.
dez├şce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dez├şc, 1 pl. dez├şcem, 2 pl. dez├şce╚Ťi; imper. 2 sg. dez├ş, neg. nu dez├şce
dez├şcere s. f., g.-d. art. dez├şcerii
dez├şce vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dez├şc, perf. s. 1 sg. dezis├ęi, 1 pl. dez├şser─âm
dez├şcere s. f., g.-d. art. dez├şcerii
DEZ├ŹCE vb. 1. v. retracta. 2. a se contrazice. (Te rog s─â nu te ~.)
DESZ├ŹCE vb. III. v. dezice.
DESZ├ŹCERE s.f. v. dezicere.
DEZ├ŹCE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ÔÖŽ refl. A-╚Öi retrage cuv├óntul, a se dezmin╚Ťi. [P.i. dez├şc, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. d├ędire].
DEZ├ŹCERE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) dezice ╚Öi rezultatul ei; dezmin╚Ťire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice].
DEZ├ŹCE vb. I. tr. a nega, a retracta (ceva). II. refl. a-╚Öi retrage cuv├óntul, a dezmin╚Ťi. (dup─â fr. d├ędire)
A DEZ├ŹCE dez├şc tranz. (adev─âruri, fapte, fenomene) A pune la ├«ndoial─â. /<fr. d├ędire
A SE DEZ├ŹCE m─â dez├şc intranz. A-╚Öi retrage cele spuse sau scrise anterior. /<fr. d├ędire
deszice v. a se lep─âda de cele zise, a-╚Öi lua vorba ├«napoi: ce un secol ne zice, ceilal╚Ťi o deszic EM.
desz├şc V. dezzic.
* dez├şc V. dezzic.
*dezz├şc ╚Öi dez├şc, -z├şs a -z├şce v. tr. (des-, dez-, ╚Öi zic, dup─â fr. d├ędire). Contrazic, reprob, dezaprob. ÔÇô Ca cuv. vech─ş (├«n Ps. ╚śch.) m─â dezdzic, ├«m─ş ─şa┼ş adi─şo.
DEZICE vb. 1. a nega, a retracta, a t─âg─âdui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 2. a se contrazice. (Te rog s─â nu te ~.)

Deszicere dex online | sinonim

Deszicere definitie

Intrare: dezice
deszice verb grupa a III-a conjugarea a X-a
dezice verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: dezicere
deszicere
dezicere substantiv feminin
Intrare: deszicere
deszicere