deszicere definitie

33 definiții pentru deszicere

deszícere sf vz dezicere
dezíce1 [At: LM / V: (înv) dezz~ / Pzi: dezíc / E: dez- + zice (după fr dédire)] 1-2 vtr A (se) retrage cele spuse sau susținute înainte (recunoscându-și greșeala) Si: a se contrazice, a retracta. 3-4 vtrp A (se) recunoaște ca neadevărat (ceea ce a susținut înainte) Si: a (se) nega, a (se) infirma, a (se) tăgădui. 5-6 vtr A (se) dezminți. 7 vr (În forma negativă) A nu se abate de la atitudinea sau conduita cunoscută. 8 vt A arăta că este altfel decât se pare, că nu se potrivește, că este în dezacord cu... 9 vr A se desolidariza.
dezíce2 vr [At: COD. VOR 2/18 / V: desz~] Pzi: dezíc / E: de- + zice] (Îvr) A se despărți (de cineva), luându-și rămas-bun.
dezícere sf [At: DDRF / S și: (înv) desz~ / Pl: ~ri / E: dezice1] 1 Retragere a celor spuse sau susținute mai înainte (recunoscându-și greșeala) Si: contrazicere, retractare. 2 Recunoaștere ca neadevărat (a ceva ce a fost susținut înainte) Si: negare, infirmare, tăgăduire. 3 Dezmințire. 4 Indicare a faptului că este altfel decât pare, că nu se potrivește, că este în dezacord cu... 5 Desolidarizare.
DESZÍCE vb. III v. dezice.
DESZÍCERE s. f. v. dezicere.[1]
DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice).
DEZÍCERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszícere s. f.] – V. dezice.
DESZÍCE vb. III v. dezice.
DESZÍCERE s. f. v. dezicere.
DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice).
DEZÍCERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszícere s. f.] – V. dezice.
DESZÍCE vb. III v. dezice.
DESZÍCERE s. f. v. dezicere.
DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. (Și în forma deszice) A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație). Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decît un vis sarbăd, mai bine nimic. EMINESCU, O. I 40. ◊ Refl. pas. Așa zise împăratul și așa trebuia să se facă. Că hîr, că mîr, pace; zisa împăratului nu se putea deszice. ISPIRESCU, L. 376. ♦ A retracta. Poporul ce fusese idolul meu pieri... Dau mîna cu boierii, mă fac boier fierbinte Și una cîte una dezic ce-am zis nainte. BOLINTINEANU, O. 164. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvîntul; a se lepăda de... – Variantă: deszíce vb. III.
DEZÍCERE s. f. (Și în forma deszicere) Acțiunea de a (se) dezice; negare, lepădare de... – Variantă: deszícere s. f.
dezíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezíc, 1 pl. dezícem, 2 pl. dezíceți; imper. 2 sg. dezí, neg. nu dezíce
dezícere s. f., g.-d. art. dezícerii
dezíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezíc, perf. s. 1 sg. deziséi, 1 pl. dezíserăm
dezícere s. f., g.-d. art. dezícerii
DEZÍCE vb. 1. v. retracta. 2. a se contrazice. (Te rog să nu te ~.)
DESZÍCE vb. III. v. dezice.
DESZÍCERE s.f. v. dezicere.
DEZÍCE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl. A-și retrage cuvântul, a se dezminți. [P.i. dezíc, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. dédire].
DEZÍCERE s.f. Acțiunea de a (se) dezice și rezultatul ei; dezmințire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice].
DEZÍCE vb. I. tr. a nega, a retracta (ceva). II. refl. a-și retrage cuvântul, a dezminți. (după fr. dédire)
A DEZÍCE dezíc tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A pune la îndoială. /<fr. dédire
A SE DEZÍCE mă dezíc intranz. A-și retrage cele spuse sau scrise anterior. /<fr. dédire
deszice v. a se lepăda de cele zise, a-și lua vorba înapoi: ce un secol ne zice, ceilalți o deszic EM.
deszíc V. dezzic.
* dezíc V. dezzic.
*dezzíc și dezíc, -zís a -zíce v. tr. (des-, dez-, și zic, după fr. dédire). Contrazic, reprob, dezaprob. – Ca cuv. vechĭ (în Ps. Șch.) mă dezdzic, îmĭ ĭaŭ adiĭo.
DEZICE vb. 1. a nega, a retracta, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 2. a se contrazice. (Te rog să nu te ~.)

deszicere dex

Intrare: dezice
deszice verb grupa a III-a conjugarea a X-a
dezice verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: dezicere
deszicere
dezicere substantiv feminin
Intrare: deszicere
deszicere