Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 61380:

DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice).

Deszice dex online | sinonim

Deszice definitie