Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru desulfitare

desulfita vt [At: DN3 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęsulfiter] (C.i. mustul sau vinul) A ├«ndep─ârta bioxidul de sulf rezultat ├«n timpul prelucr─ârii.
desulfitáre sf [At: LTR2 / Pl: ~tắri / E: desulfita] Îndepărtare din must sau din vin a bioxidului de sulf rezultat în timpul prelucrării.
DESULFIT├ü, desulfitez, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta dioxidul de sulf din must sau din unele vinuri. ÔÇô Din fr. d├ęsulfiter.
DESULFIT├üRE, desulfit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desulfita ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desulfita.
DESULFIT├ü, desulfitez, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta hipobisulfitul de sulf din must sau din unele vinuri. ÔÇô Din fr. desulfiter.
DESULFIT├üRE, desulfit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desulfita ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desulfita.
desulfitáre s. f., g.-d. art. desulfitắrii; pl. desulfitắri
desulfit├í vb., ind. prez.1 sg. desulfit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. desulfite├íz─â
desulfitáre s. f., g.-d. art. desulfitării
DESULFIT├ü vb. I. tr. A elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost prelucrate. [< fr. d├ęsulfiter].
DESULFIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a desulfita ╚Öi rezultatul ei. [< desulfita].
DESULFIT├ü vb. tr. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului. (< fr. d├ęsulfiter)
A DESULFIT├ü ~├ęz tranz. (vin) A cur─â╚Ťa de bioxid de sulf. /des- + a sulfita

Desulfitare dex online | sinonim

Desulfitare definitie

Intrare: desulfita
desulfita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desulfitare
desulfitare substantiv feminin