desuetudine definitie

11 definiții pentru desuetudine

desuetúdine sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~dă / P: ~su-e~ / E: fr désuétude] 1 (Liv) Ieșire din spiritul vremii Si: demodare, învechire, perimare, uzare. 2 (Liv; îe) A cădea (sau, rar, a intra) în ~ A se demoda. 3 (Înv) Încetare a respectării unei legi.
DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. désuétude, lat. desuetudo, -inis.
DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. désuétude, lat. desuetudo, -inis.
DESUETÚDINE s. f. (De obicei în expr.) A cădea în desuetudine = (despre legi, obiceiuri etc.) a ieși din uz, a nu se mai întrebuința, a nu mai fi obișnuit; a se perima, a se învechi. – Pronunțat: -su-e-.
desuetúdine (-su-e-) s. f., g.-d. art. desuetúdinii
desuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. desuetúdinii
DESUETÚDINE s.f. Încetare a respectării sau a exercitării unei legi etc. ◊ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. [Cf. lat. desuetudo, fr. désuétude].
DESUETÚDINE s. f. ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp. ♦ a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda. (< fr. désuétude, lat. desuetudo)
DESUETÚDINE f.: A cădea în ~ a ieși din uz; a fi părăsit; a se învechi. [Sil. -su-e-] /<fr. désuetude, lat. desuetudo, ~inis
dezuetudine f. încetarea unui obiceiu sau unei legi ce nu s’a mai aplicat de mult: a căzut în dezuetudine.
*desuetúdine f. (lat. de-suetúdo -údinis, d. de-suéscere, a dezvăța, a dezobișnui, care vine d. suus, al săŭ). Dezvăț, dezobișnuință, uĭtarea unuĭ obiceĭ, maĭ ales a uneĭ legĭ. A cădea în desuetudine, a fi dat uĭtăriĭ. – Și dis- (lat. dis-).

desuetudine dex

Intrare: desuetudine
desuetudine substantiv feminin
  • silabisire: -su-e-