Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru desuet

desu├ęt, ~─â av, a [At: EFTIMIU, N. 88 / P: ~u-et / Pl: ~e╚Ťi / E: fr d├ęsuet, lat desuetus] 1-2 (├Äntr-un mod) care nu mai corespunde spiritului vremii Si: demodat, dep─â╚Öit, ├«nvechit, perimat, uzat.
DESU├ëT, -─é, desue╚Ťi, -te, adj. Ie╚Öit din uz, din mod─â, necorespunz─âtor spiritului vremii; perimat. [Pr.: -su-et] ÔÇô Din fr. d├ęsuet, lat. desuetus.
DESU├ëT, -─é, desue╚Ťi, -te, adj. Ie╚Öit din uz, din mod─â, necorespunz─âtor spiritului vremii; perimat. [Pr.: -su-et] ÔÇô Din fr. d├ęsuet, lat. desuetus.
DESU├ëT, -─é, desue╚Ťi, -te, adj. Ie╚Öit din uz, necorespunz─âtor spiritului vremii, de mod─â veche; ├«nvechit, perimat. Cunoa╚Öterea realit─â╚Ťii, formarea de c─âtre fiecare actor a unui fond interior propriu de crea╚Ťie... va ├«ndep─ârta schematismele, exager─ârile neteatrale, patetismul ╚Öi retoricul desuet. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/6. ÔÇô Pronun╚Ťat: -su-et.
desu├ęt (-su-et) adj. m., pl. desu├ę╚Ťi; f. desu├ęt─â, pl. desu├ęte
desu├ęt adj. m. (sil. -su-et), pl. desu├ę╚Ťi; f. sg. desu├ęt─â, pl. desu├ęte
DESUÉT adj. v. învechit.
Desuet Ôëá modern
DESU├ëT, -─é adj. ├Änvechit, perimat; care nu se mai obi╚Önuie╚Öte, nu mai corespunde spiritului vremii. [Pron. -su-et. / < lat. desuetus, cf. fr. d├ęsuet].
DESU├ëT, -─é adj. c─âzut ├«n desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; ├«nvechit, perimat; demodat. (< fr. d├ęsuet, lat. desuetus)
DESU├ëT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care nu mai corespunde timpului actual; dintr-o epoc─â veche; perimat. Pictur─â ~t─â. [Sil. -su-et] /<fr. d├ęsuet, lat. desuetus
DESUET adj. demodat, depășit, învechit, perimat, vechi, (livr.) vetust, (fam. fig.) fumat. (Un obicei ~.)

Desuet dex online | sinonim

Desuet definitie

Intrare: desuet
desuet adjectiv
  • silabisire: -su-et