desublimare definitie

12 definiții pentru desublimare

desublimá vti [At: DN3 / Pzi: ~méz / E: fr désublimer] (Fiz; d. substanțe) 1-2 A trece (sau a face să treacă) direct din stare gazoasă în stare solidă.
desublimáre sf [At: DER / Pl: ~mắri / E: desublima] (Fiz) Trecere a unei substanțe direct din stare gazoasă în stare solidă.
DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.
DESUBLIMÁRE, desublimări, s. f. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. – V. desublima.
DESUBLIMÁ, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.
DESUBLIMÁRE, desublimări, s. f. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. – V. desublima.
desublimáre (-su-bli-) s. f., g.-d. art. desublimắrii; pl. desublimắri
desublimá vb. → sublima
desublimáre s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. desublimării
DESUBLIMÁ vb. I. intr. (Despre substanțe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [< fr. désublimer].
DESUBLIMÁRE s.f. Faptul de a desublima. [< desublima].
DESUBLIMÁ vb. intr., tr. (despre substanțe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. (< fr. désublimer)

desublimare dex

Intrare: desublima
desublima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desublimare
desublimare substantiv feminin
  • silabisire: -bli-
Intrare: desublimare
desublimare