Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru desublimare

desublim├í vti [At: DN3 / Pzi: ~m├ęz / E: fr d├ęsublimer] (Fiz; d. substan╚Ťe) 1-2 A trece (sau a face s─â treac─â) direct din stare gazoas─â ├«n stare solid─â.
desublim├íre sf [At: DER / Pl: ~mß║»ri / E: desublima] (Fiz) Trecere a unei substan╚Ťe direct din stare gazoas─â ├«n stare solid─â.
DESUBLIM├ü, desublimez, vb. I. Intranz. ╚Öi tranz. (Fiz.; despre substan╚Ťe) A trece sau a face s─â treac─â direct din stare gazoas─â ├«n stare solid─â. ÔÇô Din fr. d├ęsublimer.
DESUBLIM├üRE, desublim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desublima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desublima.
DESUBLIM├ü, desublimez, vb. I. Intranz. ╚Öi tranz. (Fiz.; despre substan╚Ťe) A trece sau a face s─â treac─â direct din stare gazoas─â ├«n stare solid─â. ÔÇô Din fr. d├ęsublimer.
DESUBLIM├üRE, desublim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desublima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desublima.
desublimáre (-su-bli-) s. f., g.-d. art. desublimắrii; pl. desublimắri
desublim├í vb. Ôćĺ sublima
desublimáre s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. desublimării
DESUBLIM├ü vb. I. intr. (Despre substan╚Ťe) A trece direct din stare gazoas─â ├«n stare solid─â. [< fr. d├ęsublimer].
DESUBLIMÁRE s.f. Faptul de a desublima. [< desublima].
DESUBLIM├ü vb. intr., tr. (despre substan╚Ťe) a trece direct din stare gazoas─â ├«n stare solid─â. (< fr. d├ęsublimer)

Desublimare dex online | sinonim

Desublimare definitie

Intrare: desublima
desublima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desublimare
desublimare substantiv feminin
  • silabisire: -bli-
Intrare: desublimare
desublimare