destupător, ~oare [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~oáre / E: destupa + -ător] (Înv) 1 a Care destupă (1). 2 sn Tirbușon. 3 sf (Înv) Canal prin care se scurge apa adunată într-un loc.

DESTUPĂTÓR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.

DESTUPĂTÓR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.

!destupătór s. n., pl. destupătoáre

destupătór s. n. (sil. mf. -stu-), pl. destupătoáre

DESTUPĂTÓR ~oáre n. Ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; deschizător. /a destupa + suf. ~ător

destupătór n. pl. óare. Rac, sfredel special de scos dopurile de plută din gîtu buteliilor (fr. tire-bouchon).