Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru destrunare

destrun├í v [At: ODOBESCU, S. III, 180 / Pzi: ~n├ęz / E: des- + (├«n)struna] 1-2 vtr (Rar; c.i. coarde, arcuri etc.) A (se) destinde (14-15). 3 vt (├Ävp; c.i. fr├óul calului) A scoate struna.
destrunáre sf [At: DEX / Pl: ~nắri / E: destruna] 1 (Rar) Destindere (8). 2 (Îvp) Scoatere a strunei de la frâul calului.
DESTRUN├ü, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A sl─âbi, a destinde o strun─â ├«ncordat─â (la arc, la un instrument muzical etc.) ÔÇô Pref. de- + [├«n]struna.
DESTRUN├üRE, destrun─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a destruna ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. destruna.
DESTRUN├ü, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A sl─âbi, a destinde o strun─â ├«ncordat─â (la arc, la un instrument muzical etc.) ÔÇô Des1- + [├«n]struna.
DESTRUN├üRE, destrun─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a destruna ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. destruna.
DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată. Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180.
!destruná (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destruneáză
!destrunáre (des-tru-/de-stru-) s. f., g.-d. art. destrunắrii; pl. destrunắri
destrun├í vb. (sil. mf. -stru-), ind. prez. 1 sg. destrun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. destrune├íz─â
destrunáre s. f. (sil. mf. -stru-), g.-d. art. destrunării; pl. destrunări
destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.
destr├║n ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (ca ╚Öi ├«nstrun). Discordez: destrun vioara, arcu.

Destrunare dex online | sinonim

Destrunare definitie

Intrare: destruna
destruna verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -stru-
Intrare: destrunare
destrunare substantiv feminin
  • silabisire: -stru-