destrunare definitie

2 intrări

13 definiții pentru destrunare

destruná v [At: ODOBESCU, S. III, 180 / Pzi: ~néz / E: des- + (în)struna] 1-2 vtr (Rar; c.i. coarde, arcuri etc.) A (se) destinde (14-15). 3 vt (Îvp; c.i. frâul calului) A scoate struna.
destrunáre sf [At: DEX / Pl: ~nắri / E: destruna] 1 (Rar) Destindere (8). 2 (Îvp) Scoatere a strunei de la frâul calului.
DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Pref. de- + [în]struna.
DESTRUNÁRE, destrunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. – V. destruna.
DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Des1- + [în]struna.
DESTRUNÁRE, destrunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. – V. destruna.
DESTRUNÁ, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată. Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180.
!destruná (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destruneáză
!destrunáre (des-tru-/de-stru-) s. f., g.-d. art. destrunắrii; pl. destrunắri
destruná vb. (sil. mf. -stru-), ind. prez. 1 sg. destrunéz, 3 sg. și pl. destruneáză
destrunáre s. f. (sil. mf. -stru-), g.-d. art. destrunării; pl. destrunări
destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.
destrún și -éz, a -á v. tr. (ca și înstrun). Discordez: destrun vioara, arcu.

destrunare dex

Intrare: destruna
destruna verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -stru-
Intrare: destrunare
destrunare substantiv feminin
  • silabisire: -stru-