destructor definitie

9 definiții pentru destructor

destructor, ~oare smf, a [At: HELIADE, O. 340 / V: (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oáre / E: fr destructeur] (Rar) 1-2 (Persoană) care distruge Si: devastator.
DESTRUCTÓR, -OÁRE, destructori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care distruge. – Din fr. destructeur.
DESTRUCTÓR, -OÁRE, destructori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care distruge. – Din fr. destructeur.
DESTRUCTÓR, -OÁRE, destructori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care distruge, distrugător. Cine știe în ce timpuri de foc și ruinare, acest paraclis, așezat într-un colț al clădirii... a fost aruncat în apă de destructori. ODOBESCU, S. I 406.
destructór (rar) adj. m., s. m., pl. destructóri; adj. f., s. f. sg. și pl. destructoáre
destructór s. m., adj. m., pl. destructóri; f. sg. destructoáre, g.-d, art. destructoárei, pl. destructoáre
DESTRUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Distrugător. [< fr. destructeur].
DESTRUCTÓR, -OÁRE s. m. f. distrugător. (< fr. destructeur, lat. destructor)
*destructór, -óareadj. (lat. destructor). Care distruge: Scipione Emilianu fu destructoru Cartaginiĭ. – Și di- (it. distruttore).

destructor dex

Intrare: destructor (adj.)
destructor adjectiv
Intrare: destructor (s.m.)
destructor substantiv masculin