Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru destructor

destructor, ~oare smf, a [At: HELIADE, O. 340 / V: (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oáre / E: fr destructeur] (Rar) 1-2 (Persoană) care distruge Si: devastator.
DESTRUCT├ôR, -O├üRE, destructori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Rar) (Persoan─â) care distruge. ÔÇô Din fr. destructeur.
DESTRUCT├ôR, -O├üRE, destructori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Rar) (Persoan─â) care distruge. ÔÇô Din fr. destructeur.
DESTRUCT├ôR, -O├üRE, destructori, -oare, s. m. ╚Öi f. (Rar) Persoan─â care distruge, distrug─âtor. Cine ╚Ötie ├«n ce timpuri de foc ╚Öi ruinare, acest paraclis, a╚Öezat ├«ntr-un col╚Ť al cl─âdirii... a fost aruncat ├«n ap─â de destructori. ODOBESCU, S. I 406.
destructór (rar) adj. m., s. m., pl. destructóri; adj. f., s. f. sg. și pl. destructoáre
destructór s. m., adj. m., pl. destructóri; f. sg. destructoáre, g.-d, art. destructoárei, pl. destructoáre
DESTRUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Distrugător. [< fr. destructeur].
DESTRUCTÓR, -OÁRE s. m. f. distrugător. (< fr. destructeur, lat. destructor)
*destruct├│r, -├│areadj. (lat. destructor). Care distruge: Scipione Emilianu fu destructoru Cartagini─ş. ÔÇô ╚śi di- (it. distruttore).

Destructor dex online | sinonim

Destructor definitie

Intrare: destructor (adj.)
destructor adjectiv
Intrare: destructor (s.m.)
destructor substantiv masculin