destroienit definitie

2 intrări

14 definiții pentru destroienit

destroieni vt [At: C. PETRESCU, S. 150 / P: ~o-ie~ / Pzi: ~nésc / E: des- + troieni] (C.i. drumuri, vehicule sau locuri înzăpezite ) A deszăpezi.
destroienít, ~ă a [At: DL / P: ~o-ie~ / Pl: ~iți, ~e / E: destroieni] Care a fost curățat de zăpadă Si: deszăpezit.
DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Pref. des- + [în]troieni.
DESTROIENÍT, -Ă, destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.
DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des1- + [în]troieni.
DESTROIENÍT, -Ă, destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.
DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A curăța de zăpadă, a scoate dintr-un troian de zăpadă; a deszăpezi. Linia spre capitală fusese destroienită, un expres aștepta gata. C. PETRESCU, S. 150.
destroiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 să destroieneáscă
destroiení vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. destroieneáscă
DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)
DESTROIENÍT adj. deszăpezit. (Drum de iarnă ~.)
A DESTROIENÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de troiene; a deszăpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [în]troieni
DESTROIENI vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)
DESTROIENIT adj. deszăpezit. (Drum de iarnă ~.)

destroienit dex

Intrare: destroieni
destroieni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tro-ie-
Intrare: destroienit
destroienit adjectiv