Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru destroienire

destroieni vt [At: C. PETRESCU, S. 150 / P: ~o-ie~ / Pzi: ~n├ęsc / E: des- + troieni] (C.i. drumuri, vehicule sau locuri ├«nz─âpezite ) A desz─âpezi.
destroien├şre sf [At: DM / P: ~o-ie~ / Pl: ~ri / E: destroieni] Cur─â╚Ťare de z─âpad─â a drumurilor, a locurilor sau a vehiculelor troienite Si: desz─âpezire.
DESTROIEN├Ź, destroienesc, vb. IV. Tranz. A desz─âpezi. ÔÇô Pref. des- + [├«n]troieni.
DESTROIEN├ŹRE, destroieniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a destroieni ╚Öi rezultatul ei; desz─âpezire. ÔÇô V. destroieni.
DESTROIEN├Ź, destroienesc, vb. IV. Tranz. A desz─âpezi. ÔÇô Des1- + [├«n]troieni.
DESTROIEN├ŹRE, destroieniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a destroieni ╚Öi rezultatul ei; desz─âpezire. ÔÇô V. destroieni.
DESTROIEN├Ź, destroienesc, vb. IV. Tranz. A cur─â╚Ťa de z─âpad─â, a scoate dintr-un troian de z─âpad─â; a desz─âpezi. Linia spre capital─â fusese destroienit─â, un expres a╚Ötepta gata. C. PETRESCU, S. 150.
destroien├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. destroien├ęsc, imperf. 3 sg. destroiene├í; conj. prez. 3 s─â destroiene├ísc─â
destroien├şre s. f., g.-d. art. destroien├şrii; pl. destroien├şri
destroien├ş vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. destroien├ęsc, imperf. 3 sg. destroiene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. destroiene├ísc─â
destroien├şre s. f. (sil. -tro-ie-), g.-d. art. destroien├şrii; pl. destroien├şri
DESTROIEN├Ź vb. a desz─âpezi. (A ~ un drum ├«nz─âpezit.)
DESTROIEN├ŹRE s. desz─âpezire. (~ unui drum ├«nz─âpezit.)
A DESTROIEN├Ź ~├ęsc tranz. (drumuri, locuri etc.) A cur─â╚Ťa de troiene; a desz─âpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [├«n]troieni
DESTROIENI vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)
DESTROIENIRE s. deszăpezire. (~ unui drum înzăpezit.)

Destroienire dex online | sinonim

Destroienire definitie

Intrare: destroieni
destroieni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tro-ie-
Intrare: destroienire
destroienire substantiv feminin
  • silabisire: -tro-ie-