destroieni vt [At: C. PETRESCU, S. 150 / P: ~o-ie~ / Pzi: ~nésc / E: des- + troieni] (C.i. drumuri, vehicule sau locuri înzăpezite ) A deszăpezi.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Pref. des- + [în]troieni.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des1- + [în]troieni.

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A curăța de zăpadă, a scoate dintr-un troian de zăpadă; a deszăpezi. Linia spre capitală fusese destroienită, un expres aștepta gata. C. PETRESCU, S. 150.

destroiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 să destroieneáscă

destroiení vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. destroieneáscă

DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)

A DESTROIENÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de troiene; a deszăpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [în]troieni

DESTROIENI vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)