Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru destr─âmare

destr─âm├í [At: PSALT. 181 / V: (pop) dis~, (reg) ~rem├í, d─âs~ / Pzi: ~r├ím, (reg) ~m├ęz / E: des- + tram─â] 1-2 vtr (D. materiale textile, ╚Ťes─âturi sau obiecte ╚Ťesute sau confec╚Ťionate din fire ├«mpletite) (A face s─â-╚Öi piard─â sau) a-╚Öi pierde rezisten╚Ťa prin r─ârire, desfacere neregulat─â ╚Öi ruperea firelor (datorit─â uzurii sau unei utiliz─âri necorespunz─âtoare) Si: a (se) desfira, a (se) de╚Öira (2), a (se) r─âri, a (se) zdren╚Ťui, (rar) a (se) dezl├óna, (├«nv) a (se) r├ónji, (reg) a (se) siti. 3 vt A de╚Öira (1). 4 vr (D. nori, cea╚Ť─â, fum etc.) A deveni mai pu╚Ťin compact prin r─âsp├óndire ├«n toate p─âr╚Ťile Si: a se de╚Öira (2), a se ├«mpr─â╚Ötia, a se risipi, a se spulbera (4). 5-6 vtr (A face s─â-╚Öi piard─â sau) a-╚Öi pierde puterea, rezisten╚Ťa Si: a (se) descompune. 7-8 vtr (A face s─â-╚Öi piard─â sau) a-╚Öi pierde coeziunea, desfac├óndu-se ├«n p─âr╚Ťile componente Si: a (se) dezmembra. 9 vt (Rar) A face s─â sl─âbeasc─â. 10 vr (D. fiin╚Ťe care formeaz─â o colectivitate sau d. colectivit─â╚Ťi) A se ├«mpr─â╚Ötia. 11 vr (D. fiin╚Ťe care formeaz─â o colectivitate sau d. colectivit─â╚Ťi) A se r─âsp├óndi ├«n toate p─âr╚Ťile. 12 vr (D. abstracte) A deveni mai pu╚Ťin intens, mai pu╚Ťin viu, mai pu╚Ťin concentrat etc. sau a deveni mai slab (9, 10, 11) Si: a se atenua, a descre╚Öte, a se diminua, a se ├«mpu╚Ťina, a se mic╚Öora, a se reduce, a sc─âdea, a sl─âbi, a se tempera2, (├«nv) a se mici, (├«vr) a se scurta, a se slei. 13 vr A lua sf├ór╚Öit Si: a ├«nceta, a disp─ârea. 14 vr A ├«nceta s─â se manifeste, s─â se produc─â Si: a pieri. 15 vr (├Änv; d. oameni) A se destr─âb─âla (1).
destr─âm├íre sf [At: POLIZU / V: (pop) dis~ / Pl: ~mß║»ri / E: destr─âma] 1 Pierdere a rezisten╚Ťei unor materiale textile, ╚Ťes─âturi sau obiecte ╚Ťesute ori confec╚Ťionate din fire ├«mpletite, prin r─ârirea, desfacerea neregulat─â ╚Öi ruperea firelor (datorit─â uzurii sau utiliz─âri necorespunz─âtoare) Si: de╚Öirare, r─ârire, zdren╚Ťuire, (rar) destr─âmat1 (1), dezl├ónare, (├«nv) r├ónjire, (reg) desfirare, sitire. 2 R─âsp├óndire ├«n toate p─âr╚Ťile a norilor, a ce╚Ťei, a fumului etc. Si: ├«mpr─â╚Ötiere, risipire, spulberare, (rar) destr─âmat1 (2). 3 Sl─âbire sau pierdere a puterii, rezisten╚Ťei Si: descompunere, (rar) destr─âmat1 (3). 4 Pierdere a coeziunii Si: dezmembrare, (rar) destr─âmat1 (4). 5 Desfacere ├«n p─âr╚Ťi componente Si: dezmembrare, (rar) destr─âmat1 (5). 6 (├Änv) Destr─âb─âlare (2). 7 (Ccr) Vorbe, fapte destr─âb─âlate.
DESTR─éM├ü, destr├ím, vb. I. 1. Refl. (Despre ╚Ťes─âturi sau obiecte ╚Ťesute) A se zdren╚Ťui prin desfacerea neregulat─â ╚Öi ruperea firelor din cauza uzurii sau a folosirii necorespunz─âtoare; a se rupe. ÔŚŐ Tranz. A destr─âma o ╚Ťes─âtur─â. ÔÖŽ Fig. A se r─âsfira, a se risipi. Ni╚Öte noura╚Öi albi se destram─â ├«n aer. 2. Tranz. (Adesea fig.) A desface, a de╚Öira un ghem, o ├«mpletitur─â etc. ÔÖŽ Tranz. A desfoia, a desface, a af├óna un material textil fibros pentru a separa impurit─â╚Ťile ╚Öi a-l preg─âti pentru cardare. 3. Tranz. A m─ârun╚Ťi semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) ├«n vederea transform─ârii lor ├«n past─â de h├órtie. 4. Tranz. ╚Öi refl. (Adesea fig.) A (se) descompune, a (se) desface ├«n elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; p. ext. a sl─âbi. ÔÇô Pref. des- + tram─â.
DESTR─éM├üRE, destr─âm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) destr─âma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. destr─âma.
DESTR─éM├ü, destr├ím, vb. I. 1. Refl. (Despre ╚Ťes─âturi sau obiecte ╚Ťesute) A se zdren╚Ťui prin desfacerea neregulat─â ╚Öi ruperea firelor datorit─â uzurii sau unei utiliz─âri necorespunz─âtoare; a se rupe. ÔŚŐ Tranz. A destr─âma o ╚Ťes─âtur─â. ÔÖŽ Fig. A se r─âsfira, a se risipi. Ni╚Öte noura╚Öi albi se destram─â ├«n aer. 2. Tranz. (Adesea fig.) A desface, a de╚Öira un ghem, o ├«mpletitur─â etc. ÔÖŽ Tranz. A desfoia, a desface, a af├óna un material textil fibros pentru a separa impurit─â╚Ťile ╚Öi a-l preg─âti pentru cardare. 3. Tranz. A m─ârun╚Ťi semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) ├«n vederea transform─ârii lor ├«n paste de h├órtie. 4. Tranz. ╚Öi refl. (Adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface ├«n elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; p. ext. a sl─âbi. ÔÇô Des1- + tram─â.
DESTR─éM├üRE, destr─âm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) destr─âma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. destr─âma.
DESTR─éM├ü, destr├ím, vb. I. 1. Refl. (Despre ╚Ťes─âturi sau obiecte confec╚Ťionate) A se zdrentui (prin desfacerea ╚Öi ruperea firelor), a se rupe, a se strica. Covorul s-a destr─âmat. ÔŚŐ Tranz. Trebui a destr─âma toat─â p├«nza. NEGRUZZI, S. I 267. ÔŚŐ Fig. P─âm├«ntul ca un strai se va destr─âma. SADOVEANU, D. P. 179. ├Äntunericul se destram─â, Material, ca ╚Ťes─âturile de scam─â. CAMIL PETRESCU, V. 38. Trebuie s─â m─â scot la aer ca un covor b─âtr├«n ├«mb├«csit de molii, aminteri simt c─â m─â destram. CARAGIALE, O. VII 41. ÔÖŽ Fig. A se r─âsfira. C├«╚Ťiva nori albi ╚Öi spumo╚Öi se destr─âmau, ├«nchipuind imagini nel─âmurite. BOGZA, C. O. 285. Ni╚Öte noura╚Öi albi se destr─âmar─â ├«n aer. GALACTION, O. I 160. ╚śi numai p─ârul proasp─ât, ca un regret de aur, Se destr─âma pe cre╚Ötet, zadarnic de frumos. LESNEA, I. 142. 2. Tranz. A de╚Öira, a desfira (o ├«mpletitur─â, un ghem etc.). (Fig.) Razele piezi╚Öe... destr─âmau tortul brumelor ├«n toate fe╚Ťele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. ÔŚŐ Refl. Fig. ├Än poiana de aram─â, Firul vorbei se destram─â Pe neb─âgate de seam─â. DE╚śLIU, M. 61. 3. Tranz. A desface, a descompune (├«n elementele componente); a risipi, a dizolva, a dezmembra, a sf─âr├«ma, a distruge, a nimici; p. ext. a sl─âbi. Dintre cele trei regimente trebuie s─â sco╚Ťi neap─ârat regimentul III, pe care Solomon ╚Öi Odobescu l-au demoralizat ╚Öi destr─âmat. CAMIL PETRESCU, B. 134. ÔŚŐ Fig. ╚Üi-ai destr─âmat durerea din priviri. TULBURE, V. R. 36. Nu v─â trebuiasc─â avu╚Ťie... C─â vin furii ╚Öi vi le fur─â ╚Öi moliile s─â vi le destrame. CAMILAR, T. 124. Nu vrei s─â destrami impresia puternic─â ╚Öi suav─â pe care ai ├«ncercat-o ├«n momentul acela. PAS, Z. I 181. ÔŚŐ Refl. Ob╚Ötia dat─â lui ├«n seam─â se destr─âmase. CAMILAR, T. 148. De la o vreme coloanele nu au mai p─âstrat distan╚Ťa prev─âzut─â. S-au destr─âmat. PAS, Z. III 54. A sim╚Ťit c─â magazia ├«n care a stat ├«nchis se destram─â, fuge ├«n mii de direc╚Ťii. SAHIA, N. 83. ÔŚŐ Refl. Fig. Simt cum se destram─â ├«n mine tot ce-am zidit, tot ce-am crezut... Am fost un lucru oarecare, ├«n m├«nile celor mari... Ca o biciu╚Öc─â ├«n m├«na c─âru╚Ťa╚Öilor, CAMILAR, N. I 157. ÔÖŽ Refl. Fig. A se fr├«nge, a se sf├«╚Öia. ╚śi sufietu-i de m├«ng├«iere dornic S-a destr─âmat, ├«nvins de nebunie. CAZIMIR, L. U. 63.
DESTR─éM├üRE, destr─âm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) destr─âma. 1. Desfacere, de╚Öirare. 2. Descompunere, dizolvare, dezmembrare, ├«mpr─â╚Ötiere. [B─âtr├«nul] socotea planul lui drept ├«nceputul destr─âm─ârii. REBREANU, R. I 48. 3. (├Änvechit) Dezm─â╚Ť, desfr├«u; fapt─â sau vorb─â desfr├«nat─â. L─âsa oricare patimi ╚Ö-oricare destr─âm─âri S─â-i treac─â peste frunte. MACEDONSKI, O. I 267.
destrămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. destrám, 2 sg. destrámi, 3 destrámă; conj. prez. 3 să destráme
destrămáre s. f., g.-d. art. destrămắrii; pl. destrămắri
destrămá vb., ind. prez. 1 sg. destrám, 2 sg. destrámi, 3 sg. și pl. destrámă; conj. prez. 3 sg. și pl. destráme
destrămáre s. f., g.-d. art. destrămării; pl. destrămări
DESTR─éM├ü vb. 1. a (se) de╚Öira, (reg.) a (se) desfira, a (se) strica, (├«nv.) a (se) r├ónji. (O ╚Ťes─âtur─â care s-a ~.) 2. v. r─âri. 3. a se r─âri, (rar) a se dezl├óna. (O vest─â de l├ón─â care s-a ~.) 4. v. risipi.
DESTRĂMÁ vb. v. dezmembra, sfărâma.
DESTR─éM├üRE s. 1. de╚Öirare. (~ unei ╚Ťes─âturi.) 2. (rar) dezl├ónare. (~ unui pulover de l├ón─â.)
DESTRĂMÁRE s. v. dezmembrare.
destr─âm├í (destr├ím, destr─âm├ít), vb. ÔÇô A se rupe, a se zdren╚Ťui, a se desface o ╚Ťes─âtur─â. ÔÇô Mr. distr─âmedz, distr─âmare, megl. distram. Lat. *d─şstram─üre, de la trama (P. Papahagi, Noti╚Ťe, 19; Pascu, I, 171; Tiktin), cf. mr. tram─â ÔÇ×urzeal─âÔÇŁ; sau, mai probabil, de la tram─â, care trebuie s─â fi existat ├«n rom. veche ╚Öi care ast─âzi se folose╚Öte ca neol. ÔÇô Der. destr─âm─âtur─â, s. f. (fire rupte sau destr─âmate dintr-o ╚Ťes─âtur─â).
A DESTRĂMÁ destrám tranz. 1) A face să se destrame. 2) (materiale textile fibroase) A desface îndepărtând fir de fir în vederea unei prelucrări ulterioare. /des- + fr. trame
A SE DESTR─éM├ü pers. 3 se destr├ím─â intranz. 1) (despre materiale textile fibroase sau obiecte din astfel de materiale) A se zdren╚Ťui (prin uzare), ├«n special pe la margini, prin desprinderea firelor unul de altul. 2) (despre comunit─â╚Ťi) A-╚Öi pierde coeziunea intern─â; a se dezmembra; a se dezagrega; a se dezarticula; a se descompune. 3) (despre visuri, speran╚Ťe etc.) A ├«nceta s─â mai existe; a se spulbera; a se risipi. /des- + fr. trame
destrămà (distrămà) v. 1. a desface firele: a destrăma pânza; 2. a desface în genere: furtunelor dă sborul pământul de-l destramă EM. [V. întrămà].
destrămare f. fig. desfrâu.
destr├ím ╚Öi distr├ím, a -tr─âm├í v. tr. (d. tram─â, va ╚Öi ├«n-tram). Desfac firele, sc─âmo╚Öez. Fig. Desfac, stric. V. refl. Vech─ş. Sl─âbesc, perd puterea. ÔÇô ╚śi -─âm.
destrăma vb. v. DEZMEMBRA. SFĂRÎMA.
DESTR─éMA V vb. 1. a (se) de╚Öira, (reg.) a (se) desfira, a (se) strica, (├«nv.) a (se) r├«nji. (O ╚Ťes─âtur─â care s-a ~.) 2. a se r─âri, (prin Olt.) a se siti. (P├«nza s-a ~.) 3. a se r─âri, (rar) a se dezl├«na. (O vest─â de l├«n─â care s-a ~.) 4. a (se) ├«mpr─â╚Ötia, a (se) risipi, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) v─ârzui, (├«nv.) a (se) r─â╚Öchira, (pop. fig.) a (se) r─âzbuna. (Dup─â ploaie norii s-au ~.)
DESTR─éMARE s. 1. de╚Öirare. (~ unei ╚Ťes─âturi.) 2. (rar) dezl├«nare. (~ unui pulover de l├«n─â.)
destr─âmare s. v. DEZMEMBRARE.

Destr─âmare dex online | sinonim

Destr─âmare definitie

Intrare: destr─âma
destr─âma verb grupa I conjugarea I
Intrare: destr─âmare
destr─âmare substantiv feminin