Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru destr─âb─âlare

destr─âb─âl├í vr [At: POLIZU / Pzi: ~l├ęz / E: nct] 1 A-╚Öi pierde moralitatea, corectitudinea Si: a se corupe, a dec─âdea, a se deprava, a se desfr├óna, a se dezm─â╚Ťa, a se perverti, a se strica, a se vicia, (pfm) a se sminti, (├«nv) a se destr─âma (12). 2 (D. femei) A duce o via╚Ť─â extrem de imoral─â, l─âs├óndu-se dominat de patimi Vz. curvi (5), preacurvi.
destr─âb─âl├íre sf [At: BARONZI, L. 126 / V: (├«nv) ~reb~ / Pl: ~lß║»ri / E: destr─âb─âla] 1 Pierdere a moralit─â╚Ťii, a corectitudinii Si: destr─âb─âlat1 (1), stricare, stric─âciune. 2 Stare de dec─âdere moral─â a cuiva Si: corup╚Ťie, decaden╚Ť─â, desfr├óu, destr─âb─âlat1 (2), dezm─â╚Ť, imoralitate, perdi╚Ťie, pierzare, viciu, (reg) destr─âb─âl─âciune, destr─âb─âl─âtur─â, (├«nv) destr─âmare (6), destr─âm─âtur─â (4). 3 Depravare. 4 Petrecere destr─âb─âlat─â Si: destr─âb─âlat1 (4).
DESTR─éB─éL├ü, destr─âb─âlez, vb. I. Refl. A duce o via╚Ť─â imoral─â, de desfr├óu; a avea purt─âri dezm─â╚Ťate. ÔÇô Probabil din destr─âb─âlat.
DESTR─éB─éL├üRE, destr─âb─âl─âri, s. f. Faptul de a se destr─âb─âla, de a fi destr─âb─âlat; desfr├óu, dezm─â╚Ť. ÔÇô V. destr─âb─âla.
DESTR─éB─éL├ü, destr─âb─âlez, vb. I. Refl. A duce o via╚Ť─â imoral─â, de desfr├óu; a avea purt─âri dezm─â╚Ťate. ÔÇô Probabil din destr─âb─âlat.
DESTR─éB─éL├üRE, destr─âb─âl─âri, s. f. Faptul de a se destr─âb─âla, de a fi destr─âb─âlat; desfr├óu, dezm─â╚Ť. ÔÇô V. destr─âb─âla.
DESTR─éB─éL├ü, destr─âb─âlez, vb. I. Refl. A se deda la o via╚Ť─â desfr├«nat─â, a avea purt─âri dezm─â╚Ťate.
DESTR─éB─éL├üRE s. f. Faptul de a fi destr─âb─âlat; desfr├«nare, desfr├«u, dezm─â╚Ť. Poate c─â destr─âb─âlarea ╚Öi dec─âderea oamenilor ├«ntre cari tr─âia ├«i d─âdeau [c├«inelui] triste╚Ťea-i ├«n╚Ťeleapt─â, completa-i lips─â de trufie ╚Öi de ├«mb─âtare. GALACTION, O. I 302.
!destrăbălá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se destrăbăleáză
destrăbăláre s. f., g.-d. art. destrăbălắrii; pl. destrăbălắri
destr─âb─âl├í vb., ind. prez. 1 sg. destr─âb─âl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. destr─âb─âle├íz─â
destrăbăláre s. f., g.-d. art. destrăbălării; pl. destrăbălări
DESTRĂBĂLÁ vb. v. corupe.
DESTR─éB─éL├üRE s. v. corup╚Ťie.
destr─âb─âl├í (destr─âb─âl├ęz, destr─âb─âl├ít), vb. ÔÇô A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscut─â. Prezen╚Ťa lui b intervocalic, ca ╚Öi lipsa m─ârturiilor vechi, ne fac s─â credem c─â este vorba de un cuv├«nt modern, poate it. (s)traballare ÔÇ×a oscilaÔÇŁ. Nu este posibil─â der. din lat. *disterebell─üre (Densusianu, GS, V, 358).
A SE DESTR─éB─éL├ü m─â ~├ęz intranz. A duce o via╚Ť─â de petreceri u╚Öoare; a tr─âi ├«n desfr├óu; a se strica; a se desfr├óna; a se deprava. /Din destr─âb─âlat
destrăbălare f. desfrânare. [Origină necunoscută].
destr─âb─âl├íre f., pl. ─âr─ş. Desfr├«┼ş. ÔÇô Rar. str─â-.
destr─âb─âl├ęz (m─â) v. refl. (din m─â str─âb─âlez, auzit de mine ├«n Gala╚Ť─ş supt forma str─âb─âlat, lat. pop. traballare, it. traballare, a dansa mult, a ╚Öov─â─ş, a se cl─âtina. V. bal, balad─â, ba─şader─â). M─â stric moralmente, ├«ncep a duce o via╚Ť─â desfr├«nat─â.
DESTR─éB─éLA vb. a (se) corupe, a dec─âdea, a (se) deprava, a (se) desfr├«na, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezm─â╚Ťa, (├«nv.) a (se) sminti. (S-a ~ ├«ntr-un mediu imoral.)
DESTR─éB─éLARE s. corup╚Ťie, decaden╚Ť─â, dec─âdere, depravare, desfr├«nare, desfr├«u, dezm─â╚Ť, moralitate, perdi╚Ťie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stric─âciune, viciu, (rar) de╚Ö─ân╚Ťare, (├«nv.) aselghiciune, aselghie, desf─âtare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefac╚Ťie, (├«nv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din ├«nalta societate.)
destr─âb─âl├í, destr─âb─âlez, vb. refl. ÔÇô 1. A se deda la practici imorale. 2. A fi dezordonat. ÔÇô Et. nec. (DER, MDA); probabil din it. (s)traballare ÔÇ×a oscila, a ╚Öov─âi, a se cl─âtinaÔÇŁ (Scriban, DER); probabil din destr─âb─âlat (DEX).

Destr─âb─âlare dex online | sinonim

Destr─âb─âlare definitie

Intrare: destr─âb─âla
destr─âb─âla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: destr─âb─âlare
destr─âb─âlare substantiv feminin