destinzător definitie

6 definiții pentru destinzător

destinzător, ~oare a [At: ALECSANDRI, POEZII, 640 / Pl: ~i, ~oáre / E: destinde + -tor] Care (se) desfășoară pe o suprafață mare.
DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Rar) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.
DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.
destinzătór (rar) adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáre
destinzătór adj. m., pl. destinzătóri; f. sg. și pl. destinzătoáre
destinzător a. și m. care destinde: (soare) destinzător feeric de aripi sburătoare AL.

destinzător dex

Intrare: destinzător
destinzător adjectiv