Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

36 defini╚Ťii pentru destindere

dest├şnde [At: HELIADE, O. I, 163 / V: (rar) dis~ / E: des- + (├«n)tinde] 1-2 vtr A (se) ├«ntinde pe o suprafa╚Ť─â vast─â Si: a se desf─â╚Öura. 3 vt A desf─â╚Öura deschiz├ónd, ├«ntinz├ónd, r─âsfir├ónd etc. 4-5 vtr (├Änv) A(-╚Öi) m─âri volumul. 6-7 vtr (A face s─â ias─â sau) a ie╚Öi dintr-o stare de ├«ncordare muscular─â, dintr-o pozi╚Ťie incomod─â, ghemuit─â Si: a (se) ├«ntinde, a (se) ├«ndrepta, a (se) relaxa. 8-9 vtr (Fig) (A face s─â ├«nceteze sau) a ├«nceta o stare de tensiune nervoas─â, de surescitare Si: a (se) calma, a (se) lini╚Öti, a (se) relaxa. 10-11 vtr (Pex; fig) (A face s─â ias─â sau) a ie╚Öi din monotonia preocup─ârilor cotidiene (prin petrecerea timpului ├«n mod agreabil) Si: a (se) odihni, a (se) recrea1, a (se) relaxa, a (se) repauza. 12-13 vtr (Fig) A (se) deconecta. 14-15 vtr (D. coarde, arcuri aflate ├«n stare de ├«ncordare. A (se) sl─âbi. 16 vi (Mun; d. oameni) A fi mereu prezent ├«ntr-un numit loc.
dest├şndere sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: destinde] 1 (Ccr) ├Äntindere pe o suprafa╚Ť─â vast─â de p─âm├ónt Si: destins1 (1). 2 (├Ädt) Desf─â╚Öurare prin deschidere, ├«ntindere, r─âsfirare etc. Si: destins1 (2). 3 Ie╚Öire dintr-o stare de ├«ncordare muscular─â, dintr-o pozi╚Ťie ghemuit─â Si: destins1 (3), ├«ntindere, ├«ndreptare, relaxare. 4 (Fig) ├Äncetare a unei st─âri de tensiune nervoas─â, de surescitare Si: calm, calmare, destins1 (4), lini╚Ötire, relaxare. 5 (Pex) Ie╚Öire din monotonia preocup─ârilor cotidiene (prin petrecerea timpului ├«n mod agreabil) Si: destins1 (5), odihn─â, pace, recreare1, relaxare, repaus, tihn─â. 6 (Fig) Deconectare. 7 (Fiz) Cre╚Ötere a volumului specific al unui fluid, ├«nso╚Ťit─â de sc─âderea presiunii Si: detent─â, expansiune. 8 Ie╚Öire din starea de ├«ncordare a unei coarde, a unui arc etc. Si: destins1 (7), destrunare (1).
de╚Öt├şnde v vz descinde
DEST├ŹNDE, dest├şnd, vb. III. Refl. 1. A se desface din ├«ncordare; a se relaxa, a sl─âbi. ÔÖŽ Fig. (Despre nervi sau st─âri de surescitare) A se lini╚Öti, a se calma, a se desc─ârca, a se deconecta. 2. (Despre fiin╚Ťe, corpul sau p─âr╚Ťi ale corpului lor) A se ├«ntinde, a se ├«ndrepta (din ├«nchircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] ÔÇô Pref. des- + [├«n]tinde (dup─â fr. d├ętendre).
DEST├ŹNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; sl─âbire, ├«ncetare a unei ├«ncord─âri; relaxare; fig. ├«ncetare a unei tensiuni nervoase, a unei st─âri de surescitare, de ├«ncordare; lini╚Ötire. 2. Cre╚Ötere a volumului unui gaz; expansiune, detent─â. ÔÇô V. destinde.
DEST├ŹNDE, destind, vb. III. 1. Refl. A se desface din ├«ncordare; a se relaxa, a sl─âbi. ÔÖŽ Fig. (Despre nervi sau st─âri de surescitare) A se lini╚Öti, a se calma, a se desc─ârca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiin╚Ťe, corpul sau p─âr╚Ťi ale corpului lor) A se ├«ntinde, a se ├«ndrepta (din ├«nchircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] ÔÇô Des1- + [├«n]tinde (dup─â fr. d├ętendre).
DEST├ŹNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; sl─âbire, ├«ncetare a unei ├«ncord─âri; relaxare; fig. ├«ncetare a unei tensiuni nervoase, a unei st─âri de surescitare, de ├«ncordare; lini╚Ötire. 2. Cre╚Ötere a volumului unui gaz; expansiune, detent─â. ÔÇô V. destinde.
DEST├ŹNDE, dest├şnd, vb. III. 1. Refl. A deveni mai pu╚Ťin ├«ncordat, mai pu╚Ťin ├«ntins; a se relaxa, a sl─âbi. Toat─â suferin╚Ťa lui comprimat─â ├«n t─âcere izbucne╚Öte... cu violen╚Ťa unui resort uria╚Ö care se destinde brusc. CAMIL PETRESCU, T. I 105. Mu╚Öchii se destinser─â, voin╚Ťa se ├«ncordase. D. ZAMFIRESCU, R. 262. Vioara tace c├«nd coarda se destinde. MACEDONSKI, O. I 108. ÔÖŽ (Despre nervi, despre st─âri de spirit) A se lini╚Öti, a se desc─ârca. Astfel se sparse, destinz├«ndu-se ├«n acest pl├«ns de jale, ├«ncordarea f─âr─â seam─ân a acelei zile de cumplit─â ascensiune. BOGZA, C. O. 32. 2. Refl. (Despre fiin╚Ťe, corpul lor sau p─âr╚Ťi ale corpului) A se ├«ntinde, a se ├«ndrepta. Mitrea se zv├«rcolise cu nelini╚Öte. Pe urm─â s-a destins ╚Öi s-a l─âsat pe-o coast─â, parc─â i-ar fi fost somn. SADOVEANU, M. C. 48. Iepura╚Öul se destinse ca o coard─â ╚Öi o zbughi la goan─â. G├ÄRLEANU, L. 19. ÔŚŐ Tranz. [Paler] ╚Öi-a destins trupul ╚Öi a plecat spre ie╚Öire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115. 3. Refl. (Neobi╚Önuit, despre un ╚Ťinut) A se ├«ntinde, a se desf─â╚Öura. La poalele mun╚Ťilor Vosgi se destinde provincia Lorenei. ODOBESCU, S. I 5. ÔŚŐ Fig. C├«nd soarele se pleac─â spre apus, c├«nd murgul serii ├«ncepe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singur─ât─â╚Ťii cre╚Öte ╚Öi mai mult ├«n sufletul c─âl─âtorului. ODOBESCU, S. A. 316. 4. Tranz. (Neobi╚Önuit) A retrage. ├Äntinse o m├«n─â, o aduse u╚Öurel ╚Öi lung la gur─â, apoi o destinse repede. DELAVRANCEA, H. T. 198. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. destinsei, part. destins.
DEST├ŹNDERE s. f. Faptul de a (se) destinde; sl─âbire, ├«ncetare a unei ├«ncord─âri; relaxare. Andrei... are o ├«ncle╚Ötare... ╚Öi pe urm─â o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160. Fana a suspinat u╚Öurat─â, cu trupul tot ├«n destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. ÔÖŽ Fig. ├Äncetare a unei tensiuni nervoase, a unei st─âri de spirit ├«ncordate; lini╚Ötire. Popoarele consider─â c─â ar fi o crim─â fa╚Ť─â de omenire dac─â semnele de destindere a atmosferei interna╚Ťionale ar ceda locul unei noi intensific─âri a ├«ncord─ârii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2737. ╚śoimaru avu o clip─â de destindere din ├«ncordarea ╚Öi durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65. Danton nu spune o vorb─â, are ca o larg─â destindere sufleteasc─â, pe urm─â ├«l prive╚Öte cu ochi ferici╚Ťi. CAMIL PETRESCU, T. II 470.
DEST├ŹNDE, destind, vb. III. 1. Refl. A deveni mai pu╚Ťin ├«ncordat; a se relaxa, a sl─âbi. ÔÖŽ Fig. (Despre nervi sau st─âri de spirit) A se lini╚Öti, a se desc─ârca. 2. Refl. (Despre fiin╚Ťe, corpul lor sau p─âr╚Ťi ale corpului) A se ├«ntinde, a se ├«ndrepta. ÔŚŐ Tranz. ╚śi-a destins trupul ╚Öi a plecat spre ie╚Öire (G. M. ZAMFIRESCU). 3. Refl. (Neobi╚Önuit, despre un ╚Ťinut) A se ├«ntinde, a se desf─â╚Öura. 4. Tranz. (Neobi╚Önuit) A retrage. ├Äntinse o m├ón─â... apoi o destinse repede (DELAVRANCEA). [Perf. s. destinsei, part. destins] ÔÇô Din des1- + [├«n]tinde.
dest├şnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dest├şnd, 1 pl. dest├şndem, 2 pl. dest├şnde╚Ťi; conj. prez. 3 s─â dest├şnd─â; ger. destinzß║ąnd; part. dest├şns
dest├şndere s. f., g.-d. art. dest├şnderii; pl. dest├şnderi
dest├şnde vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dest├şnd, 1 pl. dest├şndem, 2 pl. dest├şnde╚Ťi, perf. s. 1 sg. destins├ęi, 1 pl. dest├şnser─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dest├şnd─â; part. dest├şns
dest├şndere s. f., g.-d. art. dest├şnderii; pl. dest├şnderi
DEST├ŹNDE vb. 1. a se relaxa, a sl─âbi. (Un arc care s-a ~.) 2. a l─ârgi, a sl─âbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) ├«ndrepta, a (se) ├«ntinde. (╚śi-a ~ corpul.)
DEST├ŹNDE vb. v. calma, domoli, lini╚Öti, potoli, recrea.
DEST├ŹNDERE s. 1. relaxare, sl─âbire. (~ unui arc.) 2. l─ârgire, sl─âbire, (pop.) slobozire. (~ leg─âturii care ├«l str├óngea.) 3. relaxare, respirare. 4. v. detent─â. 5. (FON.) recursie, relaxare.
DEST├ŹNDERE s. v. ast├ómp─âr, calm, lini╚Öte, odihn─â, pace, repaus, recreare, tihn─â.
DE╚śT├ŹNDE vb. v. cobor├«, descinde, scobor├«.
A (se) destinde Ôëá a (se) ├«ncorda
A destinde Ôëá a ├«ncorda
Destindere Ôëá ├«ncordare, tensiune
DEST├ŹNDE vb. III. refl. 1. A-╚Öi sl─âbi ├«ncordarea, a se relaxa, a se sl─âbi. 2. (Despre fiin╚Ťe) A se ├«ntinde, a se ├«ndrepta. ÔÖŽ A se odihni; a se distra. [P.i. dest├şnd, perf.s. -insei, part. -ins. / dup─â ├«ntinde, cf. fr. d├ętendre].
DEST├ŹNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Cre╚Ötere a volumului unui gaz; expansiune, detent─â. 3. (Fig.) ├Äncetare a unei tensiuni nervoase; lini╚Ötire. ÔÖŽ (Polit.) Sl─âbire a ├«ncord─ârii rela╚Ťiilor dintre state sau a rela╚Ťiilor interna╚Ťionale. [< destinde].
DEST├ŹNDE vb. refl. 1. a-╚Öi sl─âbi ├«ncordarea; a se relaxa. 2. (despre fiin╚Ťe) a se ├«ntinde, a se ├«ndrepta. ÔŚŐ (fig.) a se lini╚Öti, a se odihni; a se distra, a se recrea. (dup─â fr. d├ętendre)
DEST├ŹNDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ÔŚŐ (fig.) ├«ncetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; lini╚Ötire. 2. sl─âbire a ├«ncord─ârii rela╚Ťiilor dintre state sau a rela╚Ťiilor interna╚Ťionale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)
A DEST├ŹNDE dest├şnd tranz. A face s─â se destind─â. /des- + a [├«n]tinde
A SE DEST├ŹNDE m─â dest├şnd intranz. 1) A deveni mai pu╚Ťin ├«ncordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau st─âri de spirit) A reveni la starea normal─â; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se ├«ntinde ├«n toat─â lungimea ├«n scopul relax─ârii. /des- + a [├«n]tinde
DEST├ŹNDERE ~i f. 1) v. A DESTINDE ╚Öi A SE DESTINDE. 2) Sl─âbire ╚Öi ├«nl─âturare treptat─â a tensiunii unor rela╚Ťii interna╚Ťionale. [G.-D. destinderii] /v. a (se) destinde
destinde v. 1. a ├«ntinde la larg: Basta ├«╚Öi destinse armia ├«n r├óndueal─â de b─âtaie B─éLC.; 2. a r─âsfira: somnu ÔÇÖ╚Öi destinde aripa somnoroas─â AL.; 3. a slobozi ceva ├«ntins: a destinde arcul [V. ├«ntinde].
*dest├şnd, -t├şns, a -t├şnde v. tr. (d. fr. d├ętendre. V. detent─â). Fac s─â nu ma─ş fie ├«ntins (├«ncordat): a destinde o coard─â, un arc. Fig. Fac s─â nu ma─ş fie ├«ncordat (╚Öi dec─ş s─â fie ma─ş bun): rela╚Ťiunile ├«ntre vecin─ş sÔÇÖau destins. ÔÇô ├Än vest ╚Öi ÔÇ×├«ntind, desf─â╚ÖorÔÇŁ. V. b─âl╚Ťesc.
DESTINDE vb. 1. a se relaxa, a sl─âbi. (Un arc care s-a ~.) 2. a l─ârgi, a sl─âbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) ├«ndrepta, a (se) ├«ntinde. (╚śi-a ~ corpul.)
destinde vb. v. CALMA. DOMOLI. LINI╚śTI. POTOLI. RECREA.
DESTINDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care il strîngea.) 3. (FIZ.) detentă, dilatare, expansiune. (~ unui gaz.) 4. (FON.) recursie, relaxare.
destindere s. v. AST├ÄMP─éR. CALM. LINI╚śTE. ODIHN─é. PACE. REPAUS. RECREARE. TIHN─é.
deștinde vb. v. COBORÎ. DESCINDE. SCOBORÎ.

Destindere dex online | sinonim

Destindere definitie

Intrare: destinde
destinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: destindere
destindere substantiv feminin
Intrare: deștinde
deștinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: deștindere
deștindere infinitiv lung