Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru destinat

destina vt [At: CALENDARIU (1794) 27/7 / Pzi: ~n├ęz / E: destina] 1 vt (a) (Mai ales pasiv; subiectul e divinitatea sau o for╚Ť─â supranatural─â; c.i. oameni) A hot─âr├« dinante destinul (2), ├«nsu╚Öirile etc. unei fiin╚Ťe sau ale unui lucru Si: a predestina, a r├óndui, a sorti, a ursi, (pop) a preursi, a pune deoparte, (├«nv) a tocmi. 2 vt (F╚Öa; subiectul e omul sau o anumit─â cauz─â obiectiv─â; c.i. oameni sau manifest─âri, ac╚Ťiuni, crea╚Ťii ale lor) A stabili rolul, destina╚Ťia etc. cuiva sau a ceva Si: a h─âr─âzi, a hot─âr├«, a meni, a r├óndui, a rezerva, a sorti Vz: a prevedea. 3 vtr A (se) ├«ndrepta spre o anumit─â activitate, ├«ndeletnicire etc. Si: a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) ├«nchina, a opta.
destin├ít1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: destina] 1 Destinare (1). 2-3 Destina╚Ťie (3-4).
destin├ít2, ~─â a [At: DEX / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: destina] 1 (├Änv) Care a fost hot─âr├ót dinainte de c─âtre divinitate. 2 Stabilit de c─âtre oameni referitor la rolul, locul cuiva sau a ceva. 3 Orientat spre o anumit─â activitate sau ├«ndeletnicire.
DESTIN├ü, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hot─âr├« (ceva) dinainte, ├«n vederea unui scop; a h─âr─âzi. 2. A hot─âr├« dinainte soarta unei fiin╚Ťe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. ÔÇô Din fr. destiner, lat. destinare.
DESTIN├üT, -─é, destina╚Ťi, -te, adj. 1. Stabilit, hot─âr├ót dinainte; h─âr─âzit. 2. Ursit, menit, sortit, predestinat. ÔÇô V. destina.
DESTIN├ü, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hot─âr├« (ceva) dinainte, ├«n vederea unui scop; a h─âr─âzi. 2. A hot─âr├« dinainte soarta unei fiin╚Ťe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. ÔÇô Din fr. destiner, lat. destinare.
DESTIN├üT, -─é, destina╚Ťi, -te, adj. 1. Stabilit, hot─âr├ót dinainte; h─âr─âzit. 2. Ursit, menit, sortit, predestinat. ÔÇô V. destina.
DESTIN├ü, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hot─âr├«, a desemna (ceva) dinainte ├«n vederea unui scop; a h─âr─âzi. C─âs─âtoria lui... ├«l d─âduse de cheltuial─â ╚Öi ╚Ötirbise ceva din banii destina╚Ťi unui c├«╚Öti apropiat. GALACTION, O. I 177. Acesta era b─ârbatul pe care i-l destinau? C. PETRESCU, C. V. 197. M-am plecat... peste geam, ╚Öi zv├«rl buchetul destinat tatii. SAHIA, N. 26. ÔŚŐ Refl. pas. Locul ce s-a destinat ├«n Paris peritru aceast─â s─ârb─âtoare... este o mare pia╚Ť─â p─âtrat─â. ODOBESCU, S. II 112. 2. (├Än concep╚Ťiile mistice; mai ales la pasiv) A hot─âr├« dinainte soarta unei fiin╚Ťe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a predestina. C├«nd cometele s├«nt destinate s─â se dep─ârteze [de p─âm├«nt]... r─âm├«n noaptea din ce ├«n ce mai mult pe cer, urc─â spre zenit. MACEDONSKI, O. III 89. Un popol ( = popor) ce nu crede ├«n m├«ndrul viitor E destinat s─â piar─â necunoscut. BOLINTINEANU, O. 154. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: dest├şn (ODOBESCU, S. III 90).
destiná (a ~) vb., ind. prez. 3 destineáză
destin├í vb., ind. prez. 1 sg. destin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. destine├íz─â
DESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta.
DESTIN├ü vb. I. tr. 1. A stabili, a hot─âr├«, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez ╚Öi dest├şn. / < fr. destiner, it., lat. destinare].
DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare)
A DESTIN├ü ~├ęz tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desf─â╚Öurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp ╚Öi temeinic. 4) (via╚Ť─â, tinere╚Ťe etc.) A oferi ├«n ├«ntregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare
destin├á v. 1. a da o destina╚Ťiune, un scop: ├«l destin─â ╚Ötiin╚Ťei; 2. a rezerva: ├«i destin─â un premiu; 3. a se prepara la: se destin─â ├«nv─â╚Ť─âm├óntului.
*2) dest├şn ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (fr. destiner, it. destinare, d. lat. d├ęstino, -├íre. V. obstinez). Fixez (hot─âr─âsc) destinu, ursesc: a te destina une─ş cariere, a fi destinat s─â mor─ş pentru ╚Ťar─â. Rezervez: cu─ş destinez─ş aceste recompense? Adresez, trimet: a destina o marf─â pentru Italia.
DESTINA vb. 1. a da, a h─âr─âzi, a hot─âr├«, a meni, a or├«ndui, a predestina, a r├«ndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (├«nv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a face, a h─âr─âzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (S├«nt ~ s─â fie ferici╚Ťi.) 3. a h─âr─âzi, a meni, a supune. (P─âdurea aceasta este ~ t─âierii.) 4. a (se) consacra, a (se) d─ârui, a (se) dedica, a (se) devota, a (se) h─âr─âzi, a (se) ├«nchina, (rar) a (se) aplica, (├«nv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) prid─âdi, a (se) ╚Öerbi, (grecism ├«nv.) a (se) afierosi. (╚śi-a ~ ├«ntreaga via╚Ť─â binelui ob╚Ötesc.) 5. a afecta, a distribui, a repartiza. (A ~ un fond important pentru...)

Destinat dex online | sinonim

Destinat definitie

Intrare: destina
destina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: destinat
destinat adjectiv