Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru destina╚Ťie

destina╚Ťie sf [At: HELIADE, O. II, 361 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr destination] 1 (├Änv) Menire. 2 Scop. 3 ├Äntrebuin╚Ťare consacrat─â sau hot─âr├ót─â dinainte a ceva sau a cuiva ├«ntr-un anumit scop Si: destinare (2), destinat1 (2). 4 Loc, ╚Ťint─â, obiectiv sau persoan─â c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau ceva, unde urmeaz─â s─â ajung─â cineva sau ceva Si: destinare (3), destinat1 (3). 5 (├Änv; ├«s) Locul ~i Loc spre care s-a hot─âr├ót s─â se ├«ndrepte cineva sau ceva, unde urmeaz─â s─â ajung─â cineva sau ceva.
DESTIN├ü╚ÜIE, destina╚Ťii, s. f. 1. ├Äntrebuin╚Ťare (hot─âr├ót─â dinainte). 2. Loc, persoan─â c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau unde se trimite ceva. ÔÇô Din fr. destination, lat. destinatio.
DESTIN├ü╚ÜIE, destina╚Ťii, s. f. 1. ├Äntrebuin╚Ťare (hot─âr├ót─â dinainte). 2. Loc, persoan─â c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau unde se trimite ceva. ÔÇô Din fr. destination, lat. destinatio.
DESTIN├ü╚ÜIE, (rar) destina╚Ťii, s. f. 1. ├Äntrebuin╚Ťare (hot─âr├«t─â dinainte). Nu se admite schimbarea de destina╚Ťie a sumelor prev─âzute ├«n buget dec├«t cu aprobarea adun─ârii generale. STAT. GOSP. AGR. 29. 2. Loc c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau unde se trimite ceva. C─âl─âtorii au ajuns cu bine la destina╚Ťie.
destin├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. destin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. destin├í╚Ťiei; pl. destin├í╚Ťii, art. destin├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
destin├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. destin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. destin├í╚Ťiei; pl. destin├í╚Ťii, art. destin├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DESTIN├ü╚ÜIE s. func╚Ťie, scop, (├«nv.) s─âv├ór╚Öire, s─âv├ór╚Öit. (Ce ~ va avea aceast─â construc╚Ťie?)
DESTIN├ü╚ÜIE s.f. 1. ├Äntrebuin╚Ťare, folosire a unui lucru dinainte hot─âr├ót─â. 2. Loc, punct c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau unde se trimite ceva. [Gen. -iei, var. destina╚Ťiune s.f. / cf. fr. destination, lat. destinatio].
DESTIN├ü╚ÜIE s. f. 1. ├«ntrebuin╚Ťare dinainte hot─âr├ót─â. ÔŚŐ (inform.) dispozitiv sau program care prime╚Öte informa╚Ťii. 2. loc, punct c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau unde se trimite ceva. (< fr. destination, lat. destinatio)
DESTIN├ü╚ÜIE ~i f. 1) ├Äntrebuin╚Ťare dinainte stabilit─â (a unui lucru sau a unei persoane). 2) Loc c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau unde se trimite ceva. [Art. destina╚Ťia; G.-D. destina╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. destination, lat. destinatio, ~onis
destina╚Ťi(un)e f. 1. ├«ntrebuin╚Ťare determinat─â: fiecare din noi are c├óte o destina╚Ťiune particular─â; 2. locul unde se duce cineva: a ajunge la destina╚Ťiune; 3. locul unde se trimete ceva.
*destina╚Ťi├║ne f. (lat. destin├ítio, -├│nis). Scop: destina╚Ťiunea real─â a piramidelor Egiptulu─ş e ├«nc─â nesigur─â. Locu unde se duce o fiin╚Ť─â, unde e trimeas─â o scrisoare, o marf─â: bani─ş sÔÇÖau dus la destina╚Ťiunea lor, destina╚Ťiunea acestei m─ârfi e Italia. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
DESTINA╚ÜIE s. func╚Ťie, scop, (├«nv.) s─âv├«r╚Öire, s─âv├«r╚Öit. (Ce ~ va avea aceast─â construc╚Ťie?)

Destina╚Ťie dex online | sinonim

Destina╚Ťie definitie

Intrare: destina╚Ťie
destina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e