Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru destin

dest├şn sn [At: CALENDARIU (1794), 31/26 / V: ~e / Pl: ~e, ╚Öi (├«nv) ~uri / E: fr destin] 1 For╚Ť─â sau voin╚Ť─â supranatural─â care ar hot─âr├«, ├«n mod fatal ╚Öi implacabil, tot ce se petrece ├«n via╚Ťa omului Si: fatalitate. 2 Ceea ce se crede c─â ar fi sortit cuiva (├«n bine sau ├«n r─âu) Si: menire, noroc, predestinare, ursit─â, zodie, (rar) predestina╚Ťie, (├«pp) stri╚Öte, (pop) dat─â, destinat─â, f─âcut, noroceal─â, or├ónd─â, r├ónduial─â, scris─â2, soroc, stea, (├«rg) sorocire, (├«nv) preursire, preursit─â, ursitoare, (gr├«) urs─â, urseal─â, (├«vr) prodat─â. 3 ├Ämprejurare, condi╚Ťie de via╚Ť─â etc. sau concurs de ├«mprejur─âri ├«n care se afl─â sau se va afla o persoan─â sau o comunitate la un moment dat Si: situa╚Ťie, stare. 4 Curs al evenimentelor (importante) din via╚Ťa (sau dintr-o parte a vie╚Ťii) unei persoane Si: soart─â, sortire, (├«nv) destinat─â, destina╚Ťie. 5 Via╚Ť─â. 6 Persoan─â care are un anumit destin (2).
DEST├ŹN, destine, s. n. 1. Soart─â, viitor. 2. For╚Ť─â sau voin╚Ť─â supranatural─â despre care se crede c─â hot─âr─â╚Öte ├«n mod fatal ╚Öi irevocabil tot ce se petrece ├«n via╚Ťa omului; fatalitate. ÔÇô Din fr. destin.
DEST├ŹN, destine, s. n. 1. Soart─â, viitor. 2. For╚Ť─â sau voin╚Ť─â supranatural─â despre care se crede c─â hot─âr─â╚Öte ├«n mod fatal ╚Öi irevocabil tot ce se petrece ├«n via╚Ťa omului; fatalitate. ÔÇô Din fr. destin.
DEST├ŹN, destine, s. n. 1. Soart─â, viitor. Eu s-ar fi cuvenit s─â am alt destin. SADOVEANU, P. M. 186. Are el dreptul s─â-i zdrobeasc─â via╚Ťa, leg├«nd-o de destinul lui at├«t de pu╚Ťin asigurat? REBREANU, R. I 248. Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-a╚Öteapt─â. ALEXANDRESCU, P. 166. ÔŚŐ (Poetic) Sute de oameni, sute de destine, fierb ca ├«ntr-un imens cazan ├«n─âuntrul acestor mun╚Ťi vulcanici. BOGZA, C. O. 184. 2. (├Än concep╚Ťiile mistice) For╚Ť─â sau voin╚Ť─â supranatural─â despre care se crede c─â hot─âr─â╚Öte tot ce se petrece ├«n via╚Ť─â; fatalitate. S─â lup╚Ťi cu moartea ╚Öi cu destinul e s─â a╚Ötep╚Ťi, cum am a╚Öteptat eu, ╚Öase ani. CAMIL PETRESCU, T. I 113.
dest├şn s. n., pl. dest├şne
dest├şn s.n., pl. dest├şne
DEST├ŹN s. v. soart─â.
DEST├ŹN s.n. Soart─â, viitor. ÔÖŽ For╚Ť─â sau voin╚Ť─â supranatural─â despre care misticii cred c─â hot─âr─â╚Öte tot ceea ce se petrece ├«n via╚Ť─â; fatalitate. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. destin, it. destino].
DEST├ŹN s. n. 1. for╚Ť─â supranatural─â care ar hot─âr├« dinainte tot ceea ce se petrece ├«n via╚Ťa omului; 2. soart─â, viitor; fatalitate. (< fr. destin)
DEST├ŹN ~e n. 1) For╚Ť─â supranatural─â care determin─â ├«n mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursit─â; soart─â. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voin╚Ťa unui om ╚Öi care compun via╚Ťa lui. /<fr. destin
destin n. 1. ├«nl─ân╚Ťuire necesar─â a lucrurilor omene╚Öti; 2. Mit. divinitate oarb─â care regula soarta oamenilor; 3. soarta fiec─âruia.
*1) dest├şn n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. destin, d. destiner, a destina; it. destino). Soart─â, ursit─â, noroc sa┼ş nefericire ca ├«nso╚Ťe╚Öte v─şa╚Ťa omulu─ş: a╚Öa ─ş-a fost destinu, destin fericit. V. fatalitate, menire.
DESTIN s. fatalitate, menire, noroc, predestinare, soart─â, ursit─â, zodie, (rar) predetermina╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) stri╚Öte, (pop.) dat─â, f─âcut, noroceal─â, norocire, or├«nd─â, parte, r├«nduial─â, scris─â, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) sorocire, (reg.) urs─â, urseal─â, (├«nv.) predestina╚Ťie, preursire, preursit─â, tri╚Öte, ursitoare, (grecism ├«nv.) proorizmos, (fig.) stea. (A╚Öa i-a fost ~.)
DESTIN. Subst. Destin, soart─â, parte (pop.), or├«nd─â (pop.), tri╚Öte (├«nv.), fortuna (livr.), fatum (livr.), noroc, ╚Öans─â, menire, ursit─â, ursitoare (├«nv.), scrisa (pop.), dat─â (reg.), soroc (reg.); predestinare, predestina╚Ťie, h─âr─âzire, sorocire (pop.), soroceal─â (pop.), ursire, preursire (rar), sortire, norocire, urseal─â. Neprev─âzut, ├«nt├«mplare, hazard. Menitor (├«nv.). Ursitoare, urzitoare (rar), ursoaic─â (pop.), moire (la greci), parce (la romani). Fatalitate, fatum (livr.); predetermina╚Ťie; inexorabilitate (rar), implacabilitate; fatalism. Fatalist. Adj. Destinat, sortit, menit, ursit, preursit (rar), sorocit (pop.), predestinat. Menitor, ursitor. Fatal, fatidic (livr.), predeterminat, inevitabil, ineluctabil; implacabil, inexorabil. ├Änt├«mpl─âtor, fortuit (livr.), neprev─âzut. Fatalist. Vb. A destina, a h─âr─âzi, a meni, a sorti, a noroci (pop.), a ursi, a preursi (rar), a predestina, a meni, a soroci (pop.). Adv. Fatalmente, ├«n mod fatal, inevitabil, ineluctabil. V. ├«nt├«mplare, necesitate, prezicerea viitorului.
FABER EST SUAE QUISQUE FORTUNAE (lat.) fiecare este creatorul propriului s─âu destin ÔÇô Salustiu, ÔÇ×Historia rerum in republica Romana gestarumÔÇŁ, 1, 1, 2.

Destin dex online | sinonim

Destin definitie

Intrare: destin
destin substantiv neutru
destin