destabilizat definitie

14 definiții pentru destabilizat

destabilizá vtr [At: DEX / Pl: ~zắri / E: de(s)- + stabiliza] 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde stabilitatea.
destabilizát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: destabiliza] 1-2 Destabilizare (1-2).
destabilizát2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: destabiliza] 1 Care și-a pierdut stabilitatea. 2 Care nu are stabilitate.
DESTABILIZÁ, destabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea. – Pref. de- + stabiliza. Cf. fr. déstabiliser.
DESTABILIZÁT, -Ă, destabilizați, -te, adj. Care și-a pierdut stabilitatea. – V. destabiliza.
DESTABILIZÁ, destabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea. – Din engl. destabilize.
DESTABILIZÁT, -Ă, destabilizați, -te, adj. Care și-a pierdut stabilitatea. – V. destabiliza.
*destabilizá (a ~) (des-ta-/de-sta-) vb., ind. prez. 3 destabilizeáză
destabilizá vb. → stabiliza
A destabiliza ≠ a stabiliza
DESTABILIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde stabilitatea. (< engl. destabilize)
A DESTABILIZÁ ~éz tranz. A face să se destabilizeze. /des- + a stabiliza
A SE DESTABILIZÁ mă ~éz intranz. A-și pierde caracterul stabil; a deveni instabil. /des- + a stabiliza
destabilizá vb. I (pol.; termen des folosit după dec. 1989) A face să se piardă stabilitatea ◊ „Acum, în plină vacanță parlamentară și într-un moment de reflux politic firesc, pare evident că anumite grupuri de presiune caută să speculeze starea generală proastă, să profite de șovăielile guvernanților și să destabilizeze țara.” R.lit. 20 VIII 90 p. 2; v. și 29 XI 90 p. 2 (din des- + stabiliza; cf. engl. to destabilize; DEX-S)

destabilizat dex

Intrare: destabiliza
destabiliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: destabilizat
destabilizat adjectiv