Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 906494:

DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Regional) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. Drumețul nostru i-au ieșit calului înainte, l-au prins de frîu... l-au destărnițat și i-au întins... tarnița la soare să se usuce. SBIERA, P. 227.

destărnițare definitie

destărnițare dex