destărnița definitie

8 definiții pentru destărnița

destărnița vt [At: SBIERA, ap CADE / Pzi: ~țéz / E: des- + (în)tărnița] (Buc; c.i. calul, măgarul etc.) A scoate tarnița (1).
DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Pref. des- + [în]tărnița.
DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Des1- + [în]tărnița.
DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Regional) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. Drumețul nostru i-au ieșit calului înainte, l-au prins de frîu... l-au destărnițat și i-au întins... tarnița la soare să se usuce. SBIERA, P. 227.
destărnițá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 destărnițeáză
destărnițá vb., ind. prez. 3 sg. destărnițeáză
DESTĂRNIȚÁ vb. v. deșeua.
destărnița vb. v. DEȘEUA.

destărnița dex

Intrare: destărnița
destărnița verb grupa I conjugarea a II-a