Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru dest─âinuit

dest─âinu├ş [At: PLE╚śOIANU, T. I, 120/3 / V: (├«nv) dist─âin├í / Pzi: ~ß║»inui, ~├ęsc ╚Öi (├«nv) dist├íin / E: des- + t─âinui] 1 vt (D. oameni; c.i. fapte t─âinuite, nedescoperite sau informa╚Ťii) A nu mai ╚Ťine ascuns Si: a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a releva. 2 vt A face s─â fie cunoscut, ├«n╚Ťeles, p─âtruns de mintea omeneasc─â Si: a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a releva. 3 vr A-╚Öi da pe fa╚Ť─â (toate) g├óndurile, sentimentele, spun├ónd deschis, f─âr─â ocol, (tot) ce are pe suflet Si: a se confesa, a declara, a se spovedi. 4 vr (Fig; d. g├ónduri sau sentimente) A ie╚Öi la iveal─â (brusc ╚Öi cu intensitate). 5 vtr (Fig) A (se) face vizibil Si: a (se) ar─âta. 6 vtr (Fig) A (se) pune ├«n eviden╚Ť─â.
dest─âinu├şt1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dest─âinui] 1-6 Dest─âinuire (1-6).
dest─âinu├şt2, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: dest─âinui] 1 Dat la iveal─â. 2 M─ârturisit.
DEST─éINU├Ź, destß║»inui, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveal─â o tain─â, un g├ónd ascuns; a m─ârturisi, a divulga. 2. Refl. A-╚Öi da pe fa╚Ť─â g├óndurile sau sentimentele. ÔÖŽ Fig. A se da pe fa╚Ť─â, a ie╚Öi la iveal─â; a se tr─âda. [Prez. ind. ╚Öi: dest─âinuiesc] ÔÇô Pref. des- + t─âinui.
DEST─éINU├Ź, dest─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveal─â o tain─â, un g├ónd ascuns; a m─ârturisi, a divulga. 2. Refl. A-╚Öi da pe fa╚Ť─â g├óndurile sau sentimentele. ÔÖŽ Fig. A se da pe fa╚Ť─â, a ie╚Öi la iveal─â; a se tr─âda. [Prez. ind. ╚Öi: destß║»inui] ÔÇô Des1- + t─âinui.
DEST─éINU├Ź, dest─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveal─â o tain─â, un g├«nd ascuns; a m─ârturisi, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a divulga. Nevasta a crezut c─â slujnica va fi dest─âinuit ceva so╚Ťului. SADOVEANU, D. P. 41. Mi-a dest─âinuit c─â ├«ntre grecii din Fanar este o frac╚Ťiune care ar vrea s─â-l ridice pe el patriarh. GALACTION, O. I 92. [Badea] cu mine s-ar iubi, Dar nu cuteaz─â-a gr─âi, Dorul a-╚Öi dest─âinui. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 50. ÔŚŐ Fig. Adierile c─âl─âtoare ale dimine╚Ťii ├«╚Öi dest─âinuiesc frunzelor adormite ale codrului eterna lor dragoste. HOGA╚ś, M. N. 91. 2. Refl. A-╚Öi da pe fa╚Ť─â toate g├«ndurile sau sentimentele. Dar tu e╚Öti pop─â, e╚Öti judec─âtor, s─â se dest─âinuiasc─â ├«n fa╚Ťa ta? PAS, Z. I 185. Nici celui mai bun prieten nu i s-ar fi putut dest─âinui. BART, E. 183. Dup─â ce se ├«ncredin╚Ť─â de cinstea babei, se dest─âinui ei ╚Öi-i spuse din fir p├«n─â ├«n a╚Ť─â cine era ╚Öi tot ce vrea. POPESCU, B. III 81. Dac─â nu e╚Öti ├«n stare s-o iube╚Öti pre c├«t te iube╚Öte, pentru ce nu te dest─âinuie╚Öti ei? NEGRUZZI, S. I 48. 3. Refl. Fig. A se da pe fa╚Ť─â, a ie╚Öi la iveal─â, a se tr─âda. Trufie aprig─â ╚Öi hain─â ├«nvr─âjbire se dest─âinuiau ├«n tr─âs─âturile fe╚Ťei sale ve╚Ötede. M. I. CARAGIALE, C. 11. Ridinger, subt a c─ârui m├«n─â de me╚Öter natura s─âlbatic─â a fiarelor s-a dest─âinuit ├«ntr-un chip a╚Öa de m─âre╚Ť. ODOBESCU, S. III 143. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: destß║»inui (MACEDONSKI, O. I 383).
!dest─âinu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. destß║»inui/dest─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. dest─âinui├í; conj. prez. 3 s─â destß║»inuie/s─â dest─âinui├ísc─â
dest─âinu├ş vb. (sil. -nu-i-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dest─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. dest─âinui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dest─âinui├ísc─â
DEST─éINU├Ź vb. 1. a declara, a deconspira, a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (├«nv.) a propov─âdui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 2. a deconspira, a dezv─âlui, a divulga. (A ~ ├«ntreaga lucr─âtur─â.) 3. a se confesa, a se m─ârturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.)
A dest─âinui Ôëá a acoperi, a t─âinui
A DEST─éINU├Ź dest─âinui tranz. 1) (g├ónduri intime, fr─âm├ónt─âri suflete╚Öti etc.) A comunica ├«n mod confiden╚Ťial; a ├«ncredin╚Ťa; a confia. 2) (persoane) A ar─âta a╚Öa cum este; a da pe fa╚Ť─â; a tr─âda. Ochii l-au dest─âinuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa general─â; a da ├«n vileag; a dezv─âlui; a divulga. /des- + a t─âinui
A SE DEST─éINU├Ź m─â dest─âinui intranz. A ├«ncredin╚Ťa o confesiune; a face confiden╚Ťe; a se confesa; a se confia; a se spovedi. [Sil. -t─âi-nu-i] /des- + a t─âinui
dest─âinu├Č v. 1. a descoperi o tain─â, a divulga.
dest─â─şnu─ş├ęsc v. tr. (d. ta─şn─â). Descoper cu─şva o ta─şn─â, revelez, divulg. V. refl. Fac confiden╚Ťe.
DEST─éINUI vb. 1. a declara, a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (├«nv.) a propov─âdui. (I-a ~ marele s─âu secret.) 2. a se confesa, a se m─ârturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.)
DEST─éINU├ŹT adj. v. DEST─éINUI. [DEX ÔÇÖ98]

Dest─âinuit dex online | sinonim

Dest─âinuit definitie

Intrare: dest─âinui
dest─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
dest─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -nu-i-
Intrare: dest─âinuit
dest─âinuit