Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru dest─âinuire

dest─âinu├ş [At: PLE╚śOIANU, T. I, 120/3 / V: (├«nv) dist─âin├í / Pzi: ~ß║»inui, ~├ęsc ╚Öi (├«nv) dist├íin / E: des- + t─âinui] 1 vt (D. oameni; c.i. fapte t─âinuite, nedescoperite sau informa╚Ťii) A nu mai ╚Ťine ascuns Si: a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a releva. 2 vt A face s─â fie cunoscut, ├«n╚Ťeles, p─âtruns de mintea omeneasc─â Si: a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a releva. 3 vr A-╚Öi da pe fa╚Ť─â (toate) g├óndurile, sentimentele, spun├ónd deschis, f─âr─â ocol, (tot) ce are pe suflet Si: a se confesa, a declara, a se spovedi. 4 vr (Fig; d. g├ónduri sau sentimente) A ie╚Öi la iveal─â (brusc ╚Öi cu intensitate). 5 vtr (Fig) A (se) face vizibil Si: a (se) ar─âta. 6 vtr (Fig) A (se) pune ├«n eviden╚Ť─â.
dest─âinu├şre sf [At: DL / Pl: ~ri / E: dest─âinui] 1-3 Dare la iveal─â a unor lucruri (necunoscute,) (ne├«n╚Ťelese sau) a unor informa╚Ťii Si: dest─âinuit1 (1-3), dezv─âluire, divulgare, ├«mp─ârt─â╚Öire, ├«ncredin╚Ťare, m─ârturisire. 4-6 Dare pe fa╚Ť─â, deschis, f─âr─â ocol, a (tuturor) (g├óndurilor sau) sentimentelor cuiva, a (tot) ce are pe suflet cineva Si: confesare, confesiune, declarare, declara╚Ťie, dest─âinuit1 (4-6), spovedanie, spovedire.
DEST─éINU├Ź, destß║»inui, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveal─â o tain─â, un g├ónd ascuns; a m─ârturisi, a divulga. 2. Refl. A-╚Öi da pe fa╚Ť─â g├óndurile sau sentimentele. ÔÖŽ Fig. A se da pe fa╚Ť─â, a ie╚Öi la iveal─â; a se tr─âda. [Prez. ind. ╚Öi: dest─âinuiesc] ÔÇô Pref. des- + t─âinui.
DEST─éINU├ŹRE, dest─âinuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dest─âinui ╚Öi rezultatul ei; divulgare, m─ârturisire. ÔÇô V. dest─âinui.
DEST─éINU├Ź, dest─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveal─â o tain─â, un g├ónd ascuns; a m─ârturisi, a divulga. 2. Refl. A-╚Öi da pe fa╚Ť─â g├óndurile sau sentimentele. ÔÖŽ Fig. A se da pe fa╚Ť─â, a ie╚Öi la iveal─â; a se tr─âda. [Prez. ind. ╚Öi: destß║»inui] ÔÇô Des1- + t─âinui.
DEST─éINU├ŹRE, dest─âinuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dest─âinui ╚Öi rezultatul ei; divulgare, m─ârturisire. ÔÇô V. dest─âinui.
DEST─éINU├Ź, dest─âinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveal─â o tain─â, un g├«nd ascuns; a m─ârturisi, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a divulga. Nevasta a crezut c─â slujnica va fi dest─âinuit ceva so╚Ťului. SADOVEANU, D. P. 41. Mi-a dest─âinuit c─â ├«ntre grecii din Fanar este o frac╚Ťiune care ar vrea s─â-l ridice pe el patriarh. GALACTION, O. I 92. [Badea] cu mine s-ar iubi, Dar nu cuteaz─â-a gr─âi, Dorul a-╚Öi dest─âinui. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 50. ÔŚŐ Fig. Adierile c─âl─âtoare ale dimine╚Ťii ├«╚Öi dest─âinuiesc frunzelor adormite ale codrului eterna lor dragoste. HOGA╚ś, M. N. 91. 2. Refl. A-╚Öi da pe fa╚Ť─â toate g├«ndurile sau sentimentele. Dar tu e╚Öti pop─â, e╚Öti judec─âtor, s─â se dest─âinuiasc─â ├«n fa╚Ťa ta? PAS, Z. I 185. Nici celui mai bun prieten nu i s-ar fi putut dest─âinui. BART, E. 183. Dup─â ce se ├«ncredin╚Ť─â de cinstea babei, se dest─âinui ei ╚Öi-i spuse din fir p├«n─â ├«n a╚Ť─â cine era ╚Öi tot ce vrea. POPESCU, B. III 81. Dac─â nu e╚Öti ├«n stare s-o iube╚Öti pre c├«t te iube╚Öte, pentru ce nu te dest─âinuie╚Öti ei? NEGRUZZI, S. I 48. 3. Refl. Fig. A se da pe fa╚Ť─â, a ie╚Öi la iveal─â, a se tr─âda. Trufie aprig─â ╚Öi hain─â ├«nvr─âjbire se dest─âinuiau ├«n tr─âs─âturile fe╚Ťei sale ve╚Ötede. M. I. CARAGIALE, C. 11. Ridinger, subt a c─ârui m├«n─â de me╚Öter natura s─âlbatic─â a fiarelor s-a dest─âinuit ├«ntr-un chip a╚Öa de m─âre╚Ť. ODOBESCU, S. III 143. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: destß║»inui (MACEDONSKI, O. I 383).
DEST─éINU├ŹRE, dest─âinuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dest─âinui ╚Öi rezultatul ei; divulgare, m─ârturisire. Dest─âinuirea lui n-a impresionat-o. CAMIL PETRESCU, T. I 517. T├«n─ârul se z─âp─âci de tot ascult├«nd dest─âinuirile at├«t de intime, mai ales c├«nd luar─â o ├«ntors─âtur─â trist─â. REBREANU, R. I 30. Privise... pe furi╚Ö... ca s─â poat─â aprecia efectul pe care o s─â-l aib─â aceast─â dest─âinuire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 168. A f─âcut tot ce putea ca s─â-mi provoace dest─âinuirea. IBR─éILEANU, A. 208.
!dest─âinu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. destß║»inui/dest─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. dest─âinui├í; conj. prez. 3 s─â destß║»inuie/s─â dest─âinui├ísc─â
dest─âinu├şre s. f., g.-d. art. dest─âinu├şrii; pl. dest─âinu├şri
dest─âinu├ş vb. (sil. -nu-i-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dest─âinui├ęsc, imperf. 3 sg. dest─âinui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dest─âinui├ísc─â
dest─âinu├şre s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. dest─âinu├şrii; pl. dest─âinu├şri
DEST─éINU├Ź vb. 1. a declara, a deconspira, a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (├«nv.) a propov─âdui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 2. a deconspira, a dezv─âlui, a divulga. (A ~ ├«ntreaga lucr─âtur─â.) 3. a se confesa, a se m─ârturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.)
DEST─éINU├ŹRE s. 1. desconspirare, dezv─âluire, divulgare, ├«mp─ârt─â╚Öire, ├«ncredin╚Ťare, m─ârturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. deconspirare, dezv─âluire, divulgare. (─â ├«ntregii afaceri.) 3. confesiune, confiden╚Ť─â, dezv─âluire, m─ârturisire, spovedanie, (rar) sincerit─â╚Ťi (pl.). (I-a f─âcut unele ~.) 4. v. declara╚Ťie.
A dest─âinui Ôëá a acoperi, a t─âinui
Dest─âinuire Ôëá acoperire, t─âcere
A DEST─éINU├Ź dest─âinui tranz. 1) (g├ónduri intime, fr─âm├ónt─âri suflete╚Öti etc.) A comunica ├«n mod confiden╚Ťial; a ├«ncredin╚Ťa; a confia. 2) (persoane) A ar─âta a╚Öa cum este; a da pe fa╚Ť─â; a tr─âda. Ochii l-au dest─âinuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa general─â; a da ├«n vileag; a dezv─âlui; a divulga. /des- + a t─âinui
A SE DEST─éINU├Ź m─â dest─âinui intranz. A ├«ncredin╚Ťa o confesiune; a face confiden╚Ťe; a se confesa; a se confia; a se spovedi. [Sil. -t─âi-nu-i] /des- + a t─âinui
dest─âinu├Č v. 1. a descoperi o tain─â, a divulga.
dest─â─şnu─ş├ęsc v. tr. (d. ta─şn─â). Descoper cu─şva o ta─şn─â, revelez, divulg. V. refl. Fac confiden╚Ťe.
DEST─éINUI vb. 1. a declara, a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (├«nv.) a propov─âdui. (I-a ~ marele s─âu secret.) 2. a se confesa, a se m─ârturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.)
DEST─éINUIRE s. 1. dezv─âluire, divulgare, ├«mp─ârt─â╚Öire, ├«ncredin╚Ťare, m─ârturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. confesiune, confiden╚Ť─â, dezv─âluire, m─ârturisire, spovedanie, (rar) sincerit─â╚Ťi (pl.). (I-a f─âcut unele ~.) 3. declara╚Ťie, m─ârturisire. (~ de dragoste.)
DEST─éINUIRE. Subst. Dest─âinuire, confiden╚Ť─â, ├«ncredin╚Ťare, m─ârturisire, m─ârturisanie (├«nv.), confesiune, spovedanie, spovad─â (reg.), spovedire. Depozi╚Ťie, m─ârturie, declara╚Ťie, recunoa╚Ötere. Indiscre╚Ťie, divulgare, tr─âdare. Dezv─âluire, descoperire, demascare, deconspira╚Ťie, deconspirare. Confident. Confesor, duhovnic. Divulgator (rar). Adj. Confiden╚Ťial. Indiscret. Vb. A (se) dest─âinui, a m─ârturisi, a ├«ncredin╚Ťa, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a se confia (rar), a se confesa, a se spovedi, a se spov─âdui (reg.), a-╚Öi u╚Öura sufletul, a-╚Öi spune p─âsul, a-╚Öi v─ârsa (u╚Öura) n─âduful, a spune tot ce ai pe suflet, a-╚Öi deschide sufletul (inima), a dezlega sacul, a-╚Öi v─ârsa amarul (necazul, veninul, focul), a-╚Öi dezlega b─âierele inimii, a-╚Öi u╚Öura inima, a-╚Öi r─âcori inima, a face confiden╚Ťe. A dezv─âlui, a descoperi, a dezveli (fig.), a divulga, a da ├«n vileag, a da pe fa╚Ť─â, a da de gol, a deconspira, a da la iveal─â, a da la lumin─â, a face cunoscut. V. adev─âr, convorbire, ├«ncredere, sinceritate.

Dest─âinuire dex online | sinonim

Dest─âinuire definitie

Intrare: dest─âinui
dest─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
dest─âinui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -nu-i-
Intrare: dest─âinuire
dest─âinuire substantiv feminin
  • silabisire: -nu-i-