desproprietări vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)proprietări] A lua cuiva dreptul de proprietate.

desproprietărít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: desproprietări] Desproprietărire.

desproprietărít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: desproprietări] (D. oameni) Căruia i s-a luat dreptul de proprietate.

DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Pref. des- + [îm]proprietări.

DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Des1- + [îm]proprietări.

desproprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 să desproprietăreáscă

desproprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. desproprietăreáscă

A desproprietări ≠ a împroprietări

A DESPROPRIETĂRÍ ~ésc tranz. (persoane) A lipsi în mod oficial de o proprietate. /des- + a [îm]proprietări

desproprietărì v. a expropria.

*desproprietărésc v. tr. (după împroprietăresc). Fam. Expropriez, scot din proprietate.