Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru despropriet─ârire

desproprietări vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)proprietări] A lua cuiva dreptul de proprietate.
despropriet─âr├şre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: despropriet─âri] Luare a dreptului de proprietate al unei persoane Si: despropriet─ârit1.
DESPROPRIET─éR├Ź, despropriet─âresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô Pref. des- + [├«m]propriet─âri.
DESPROPRIET─éR├ŹRE, despropriet─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a despropriet─âri ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô V. despropriet─âri.
DESPROPRIET─éR├Ź, despropriet─âresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô Des1- + [├«m]propriet─âri.
DESPROPRIET─éR├ŹRE, despropriet─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a despropriet─âri ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô V. despropriet─âri.
despropriet─âr├ş (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despropriet─âr├ęsc, imperf. 3 sg. despropriet─âre├í; conj. prez. 3 s─â despropriet─âre├ísc─â
despropriet─âr├şre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. despropriet─âr├şrii; pl. despropriet─âr├şri
despropriet─âr├ş vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despropriet─âr├ęsc, imperf. 3 sg. despropriet─âre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. despropriet─âre├ísc─â
despropriet─âr├şre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. despropriet─âr├şrii; pl. despropriet─âr├şri
A despropriet─âri Ôëá a ├«mpropriet─âri
A DESPROPRIET─éR├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) A lipsi ├«n mod oficial de o proprietate. /des- + a [├«m]propriet─âri
despropriet─âr├Č v. a expropria.
*despropriet─âr├ęsc v. tr. (dup─â ├«mpropriet─âresc). Fam. Expropriez, scot din proprietate.

Despropriet─ârire dex online | sinonim

Despropriet─ârire definitie

Intrare: despropriet─âri
despropriet─âri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pri-e-
Intrare: despropriet─ârire
despropriet─ârire substantiv feminin
  • silabisire: -pri-e-