desproprietărire definitie

14 definiții pentru desproprietărire

desproprietări vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)proprietări] A lua cuiva dreptul de proprietate.
desproprietăríre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: desproprietări] Luare a dreptului de proprietate al unei persoane Si: desproprietărit1.
DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Pref. des- + [îm]proprietări.
DESPROPRIETĂRÍRE, desproprietăriri, s. f. Acțiunea de a desproprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. desproprietări.
DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Des1- + [îm]proprietări.
DESPROPRIETĂRÍRE, desproprietăriri, s. f. Acțiunea de a desproprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. desproprietări.
desproprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 să desproprietăreáscă
desproprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. desproprietărírii; pl. desproprietăríri
desproprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietărésc, imperf. 3 sg. desproprietăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. desproprietăreáscă
desproprietăríre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. desproprietărírii; pl. desproprietăríri
A desproprietări ≠ a împroprietări
A DESPROPRIETĂRÍ ~ésc tranz. (persoane) A lipsi în mod oficial de o proprietate. /des- + a [îm]proprietări
desproprietărì v. a expropria.
*desproprietărésc v. tr. (după împroprietăresc). Fam. Expropriez, scot din proprietate.

desproprietărire dex

Intrare: desproprietări
desproprietări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pri-e-
Intrare: desproprietărire
desproprietărire substantiv feminin
  • silabisire: -pri-e-