Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru desprindere

despr├şnde [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~r├şnd, ╚Öi (reg) ~r├şng, Ps 1: ~ns├ęi, 4: ~nser─âm, Cj 3,6 ~d─â, ╚Öi (reg) ~nz─â, Par: ~ns / E: des- + prinde] 1 vt (C.i. m├óinile, bra╚Ťele etc.) A desface de pe un obiect str├óns cu putere. 2 vt (Fig) A ├«n╚Ťelege esen╚Ťialul dintr-o mul╚Ťime de detalii nesemnificative. 3 vt (Fig) A distinge cu privirea elementul important. 4 vt (Fig; c.i. ochii) A ├«nceta s─â mai priveasc─â un anumit obiectiv. 5-6 vtr A (se) desface dintr-o leg─âtur─â. 7 vt (C. e p─ârul) A desface dintr-o piept─ân─âtur─â str├óns─â. 8 vt (C.i. animale de trac╚Ťiune) A desh─âma. 9 vt (C. e boul) A dejuga. 10 vr (D. ape, drumuri) A se desp─âr╚Ťi de cursul principal. 11-12 vtr (Urmat de pp ÔÇ×dinÔÇŁ, ÔÇ×de laÔÇŁ) A (se) desface din locul unde a fost fixat. 13-14 vtr (D. ambarca╚Ťiuni) A (se) pune ├«n mi╚Öcare ├«ndep─ârt├óndu-se de mal. 15 vt A dezlipi. 16-17 vtr (C.i. obiecte ce alc─âtuiesc un tot) A (se) deta╚Öa. 18-25 vtr (Udp ÔÇ×deÔÇŁ, ÔÇ×dinÔÇŁ) A (se) desp─âr╚Ťi (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat. 26 vr A ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â din masa altor elemente. 27 vr (Rar) A dep─â╚Öi pe cei din jur prin anumite ├«nsu╚Öiri. 28 vr (Spt) A se distan╚Ťa net ├«naintea celorlal╚Ťi ├«ntr-o ├«ntrecere. 29 vr (Fig) A se eviden╚Ťia drept consecin╚Ť─â logic─â a unor date. 30-31 vtr (Teh) (A trece sau) a face s─â treac─â o ma╚Öin─â electric─â ├«ntr-un regim de func╚Ťionare instabil─â, ca urmare a dep─â╚Öirii unor valori critice ale parametrilor Si: a (se) decro╚Öa.
despr├şndere sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 76 / Pl: ~ri / E: desprinde] 1 Desfacere a m├óinilor de pe un obiect str├óns cu putere Si: desprins1 (1). 2 (Fig) ├Än╚Ťelegere a esen╚Ťialului dintr-o mul╚Ťime de detalii nesemnificative Si: desprins1 (2). 3 (Fig) Distingere cu privirea a detaliului important Si: desprins1 (3). 4 ├Äncetare de a mai fixa cu ochii un anumit obiectiv Si: desprins1 (4). 5 Desfacere dintr-o leg─âtur─â Si: desprins1 (5). 6 Desfacere a p─ârului dintr-o piept─ân─âtur─â str├óns─â Si: desprins1 (6). 7 Desh─âmare a animalelor de trac╚Ťiune Si: desprins1 (7). 8 Dejugare a boilor Si: desprins1 (8). 9-10 Desp─âr╚Ťire de cursul principal (al unei ape sau) al unui drum Si: desprins1 (9-10). 11 Desfacere a unui obiect din locul unde a fost fixat Si: desprins1 (11). 12 Punere ├«n mi╚Öcare a unei ambarca╚Ťii, ├«ndep─ârt├ónd-o de mal Si: desprins1 (12). 13 Dezlipire. 14 (├Äs) ~ de retin─â Dezlipire de retin─â. 15 Deta╚Öare a unor obiecte dintr-un tot Si: desprins1 (14). 16-18 Desp─âr╚Ťire (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat Si: desprins1 (15-17). 19 Ie╚Öire ├«n eviden╚Ť─â din masa altor elemente Si: desprins1 (18). 20 (Rar) Dep─â╚Öire a celor din jur prin anumite ├«nsu╚Öiri Si: desprins1 (19). 21 (Spt) Distan╚Ťare net─â ├«naintea celorlal╚Ťi ├«ntr-o ├«ntrecere Si: desprins1 (20). 22 (Fig) Eviden╚Ťiere a ceva drept consecin╚Ť─â logic─â a unor date Si: desprins1 (21). 23 (Teh) Trecere a unei ma╚Öini electrice ├«ntr-un regim de func╚Ťionare instabil─â, ca urmare a dep─â╚Öirii unor valori critice ale parametrilor Si: decro╚Öare.
DESPR├ŹNDE, despr├şnd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi ╚Öi a scoate sau a lua ceva din locul ├«n care a fost prins, a╚Öezat, pus. ÔÖŽ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, ╚Öireturile etc. care ├«l sus╚Ťin. ÔÖŽ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de trac╚Ťiune; a dejuga, a desh─âma. II. Refl. 1. A se desface ╚Öi a c─âdea sau a se ├«ndep─ârta de la locul unde era prins, fixat; a se deta╚Öa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se deslu╚Öi. ÔÖŽ (Despre oameni) A ie╚Öi dintr-un grup sau dintr-o mul╚Ťime, a se deta╚Öa. ÔÖŽ (Rar) A se desp─âr╚Ťi, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reie╚Öi. ÔÖŽ A se distinge, a se ├«n╚Ťelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] ÔÇô Pref. des- + prinde.
DESPR├ŹNDERE, desprinderi, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) desprinde ╚Öi rezultatul ei; desfacere, dezlipire, deta╚Öare. ÔÇô V. desprinde.
DESPR├ŹNDE, despr├şnd, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi ╚Öi a scoate sau a lua ceva din locul ├«n care a fost prins, a╚Öezat, pus. ÔÖŽ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, ╚Öireturile etc. care ├«l sus╚Ťin. ÔÖŽ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de trac╚Ťiune; a dejuga, a desh─âma. II. Refl. 1. A se desface ╚Öi a c─âdea sau a se ├«ndep─ârta de la locul unde era prins, fixat; a se deta╚Öa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se deslu╚Öi. ÔÖŽ (Despre oameni) A ie╚Öi dintr-un grup sau dintr-o mul╚Ťime, a se deta╚Öa. ÔÖŽ (Rar) A se desp─âr╚Ťi, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reie╚Öi. ÔÖŽ A se distinge, a se ├«n╚Ťelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] ÔÇô Des1- + prinde.
DESPR├ŹNDERE, desprinderi, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) desprinde ╚Öi rezultatul ei; desfacere, dezlipire, deta╚Öare. ÔÇô V. desprinde.
DESPR├ŹNDE, despr├şnd, vb. III. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdin┬╗, ┬źdintre┬╗, ┬źde┬╗, ┬źde la┬╗, ┬źde pe┬╗, ┬źde l├«ng─â┬╗) I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit. Ionu╚Ť ├«╚Öi desprinde m├«na din a Irinei. DAVIDOGLU, M. 12. Fiecare [fat─â] desprindea m├«nile a doi fl─âc─âi, unde-i venea la socoteal─â, spunea bun─â ziua, ╚Öi urma jocul ├«nainte. CREANG─é, A. 105. ÔŚŐ Fig. Radu Com╚Öa prive╚Öte ╚Öi nu-╚Öi poate desprinde ochii. C. PETRESCU, ├Ä. II 15. ÔŚŐ Refl. reciproc. Se prind de m├«ni ╚Öi se desprind, S-adun─â cerc ╚Öi iar se-ntind, ╚śi bat p─âm├«ntul tropotind ├Än tact u╚Öor. CO╚śBUC, P. I 57. 2. A desface, a rupe ╚Öi a scoate sau a lua din locul ├«n care a fost prins, a╚Öezat, pus (spre p─âstrare). Zaharia Duhu desprinse o foaie de cec ╚Öi scrise o cifr─â. C. PETRESCU, A. 326. Din crest─âtur─â, cu unghii lungi desprinse o h├«rtie ├«ndoit─â, ├«ntinz├«nd-o. SADOVEANU, Z. C. 111. Mi-a venit s─â fac scrinul ╚Ť─ând─âri cu toporul... l-am cru╚Ťat, mul╚Ťumindu-m─â s─â-i desprind o sc├«ndur─â din dos. M. I. CARAGIALE, C. 92. Comand─â mo╚Ö Vasile de la c├«rm─â ╚Öi Toader, desprinz├«nd g├«njul din pociumb, sprinten se arunc─â pe plut─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 164. ÔÖŽ A desface un obiect (prins ├«n balamale, nasturi, copci, ╚Öireturi etc.). Desprins din leg─âtura rudimentar─â de sfori ╚Öi curele, piciorul de lemn se da rostogol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38. D─â el s─â descuie u╚Öa, nu poate; d─â s-o desprind─â, nici at├«ta. CREANG─é, O. A. 254. ╚śi ├«n bra╚Ťele-mi ├«ntinse S─â alergi, pe piept s─â-mi cazi, S─â-╚Ťi desprind din cre╚Ötet v─âlul, S─â-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. ÔÖŽ A lua (din cui, din cuier). Podarul ├«╚Öi desprinde felinarul din cui. BOGZA, C. O. 288. B─âtr├«nul Dan desprinde un palo╚Ö vechi din cui ╚śi palo╚Öul luce╚Öte voios ├«n m├«na lui. ALECSANDRI, O. 208. 3. (Cu privire la animalele de trac╚Ťiune) A scoate din jug sau din hamuri; a dejuga, a desh─âma. Au cerut ca s─â i se potcoveasc─â caii repede ╚Öi f─âr─â s─â-i mai desprinz─â de la r─âdvan. SBIERA, P. 248. Desprinse de la c─âru╚Ť─â un cal ╚Öi-l dete fratelui s─âu. ISPIRESCU, L. 226. II. Refl. 1. A se desface ╚Öi a c─âdea sau a se ├«ndep─ârta de la locul unde era prins, fixat; a se deta╚Öa. Mi-a vorbit ╚Öi de necazurile noastre care ne ├«ncovoaie ca pe o creang─â... Dar ╚Öi c├«nd s-o dezdoi creanga! Pentru asta, uneori, ├«i de ajuns s─â se desprind─â numai o frunzuli╚Ť─â. DAVIDOGLU, O. 28. Carnea... s-a desprins singur─â de pe oase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 151. Dar eu din bra╚Ťe-i m-am desprins ╚śi l-am certat ╚Öi l-am ├«mpins. CO╚śBUC, P. I 94. P─ârul ei cel negru-n valuri de m─âtas─â se desprinde. EMINESCU, O. I 142. ÔŚŐ Fig. Prin Marea Revolu╚Ťie Socialist─â din Octombrie, a ╚Öasea parte a globului s-a desprins din lan╚Ťul ╚Ť─ârilor capitaliste. IST. R.P.R. 506. 2. (Despre oameni) A se desface dintr-o mul╚Ťime, a ie╚Öi dintr-un grup; a se deta╚Öa. Din c├«rdul ciobanilor s-au desprins trei ╚Öi coboar─â d├«mbul. CAMILAR, T. 142. Din mul╚Ťimea ├«ntunecoas─â... se desprinse o umbr─â. SADOVEANU, Z. C. 223. ╚śase oameni se desprind ╚Öi, prinz├«nd sicriul ├«n m├«ini, ├«l ├«nal╚Ť─â pe umeri. SAHIA, N. 43. ÔÖŽ (Rar) A se desp─âr╚Ťi, a se separa. Eu, m─âi b─âie╚Ťi, de acum nu m─â mai desprind de voi. CAMILAR, TEM. 53. 3. (Predomin─â ideea apropierii de vorbitor a persoanei care s-a ├«ndep─ârtat de la ceva sau de la cineva) A ap─ârea, a se ivi. ├Änt├«ile ╚Öiruri de tr─âg─âtori se desprinser─â din umbra p─âdurii. CAMILAR. N. I 47. De primprejur ╚Öi din dep─ârt─âri nehot─âr├«te, umbre negre se desprindeau din noapte ├«n r─âstimpuri. HOGA╚ś, M. N. 135. ÔÖŽ A ie╚Öi ├«n relief, a se deta╚Öa. Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlal╚Ťi mun╚Ťi. BOGZA, C. O. 160. 4. Fig. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu o enun╚Ťare oral─â sau cu un text scris) A rezulta, a reie╚Öi. Din ce spunea... se desprindea, cu am─âr─âciune, o ad├«nc─â sil─â. M. I. CARAGIALE, C. 11. ÔÖŽ A se distinge, a se ├«n╚Ťelege, a se auzi. Din ╚Öov─âirea t─âcerii urm─âtoare, numai peste c├«teva clipe, se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuv├«ntul pl├«ng─âre╚Ť ╚Öi umil al lui Ignat Cercel. REBREANU, R. II 90. ÔŚŐ Tranz. For╚Ťa m├«niei, ╚śi flac─âra patimei, ╚śi siguran╚Ťa victoriei ÔÇô Le desprind l─âmurit Din ╚Ťip─âtu-acesta. TOMA, C. V. 350. ÔÖŽ A cre╚Öte, a se dezvolta. Din elevul docil... se desprinde, progresiv, un t├«n─âr ahtiat de lecturi str─âine. GALACTION, O. I 20.
DESPR├ŹNDERE, desprinderi, s. f. Faptul de a (se) desprinde; desfacere, dezlipire, deta╚Öare. Fr─âm├«nt─ârile din s├«nul partidului social-democrat... au culminat cu desprinderea aripei st├«ngi ╚Öi organizarea ei ca partid marxist-leninist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/5. [Arta bizantin─â] red─â numai desprinderea ╚Öi fuga de lume. CAMIL PETRESCU, T. I 35.
despr├şnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despr├şnd, 1 pl. despr├şndem, 2 pl. despr├şnde╚Ťi, perf. s. 1 sg. desprins├ęi, 1 pl. despr├şnser─âm; conj. prez. 3 s─â despr├şnd─â; imper. 2 sg. despr├şnde; part. despr├şns; ger. desprinzß║ąnd
despr├şndere s. f., g.-d. art. despr├şnderii; pl. despr├şnderi
despr├şnde vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despr├şnd, 1 pl. despr├şndem, 2 pl. despr├şnde╚Ťi, perf. s. 1 sg. desprins├ęi, 1 pl. despr├şnser─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. despr├şnd─â; part. despr├şns
despr├şndere s. f., g.-d. art. despr├şnderii; pl. despr├şnderi
DESPR├ŹNDE vb. 1. v. desp─âr╚Ťi. 2. a (se) desface. (Se prind de m├óini ╚Öi se ~.) 3. v. dezlipi. 4. v. scoate. 5. a se elibera, a se libera, a sc─âpa. (S-a ~ din str├ónsoare.) 6. v. disloca. 7. (TEHN.) a (se) decro╚Öa. (A ~ o ma╚Öin─â electric─â.)
DESPR├ŹNDE vb. v. ├«nsemna, reie╚Öi, rezulta, urma.
DESPR├ŹNDERE s. 1. v. desp─âr╚Ťire. 2. v. dezlipire. 3. v. scoatere. 4. v. desfacere. 5. v. dislocare. 6. (TEHN.) decro╚Öare. (~ unei ma╚Öini electrice.)
A (se) desprinde Ôëá a (se) prinde
A desprinde Ôëá a prinde
A DESPR├ŹNDE despr├şnd tranz. 1) A face s─â se desprind─â. 2) (animale ├«njugate sau ├«nh─âmate) A scoate din jug sau din ham. 3) (fiin╚Ťe, lucruri, sunete) A identifica dup─â anumite semne caracteristice (de altele de acela╚Öi fel); a distinge; a deosebi; a deslu╚Öi; a discerne. /des- + a prinde
A SE DESPR├ŹNDE m─â despr├şnd intranz. 1) (despre obiecte lipite, legate, prinse etc.) A se separa de locul unde a fost fixat. 2) (despre fiin╚Ťe) A ├«nceta de a fi laolalt─â sau ├«n acela╚Öi loc; a se separa. 3) fig. (despre concluzii, ├«nv─â╚Ť─âminte etc.) A decurge ├«n mod firesc; a reie╚Öi; a rezulta; a urma. /des- + a prinde
desprinde v. a desface ce era prins sau legat: p─ârul t─âu ╚Ťi se desprinde EM.
despr├şnd, -pr├şns, a -pr├şnde v. tr. (des ╚Öi prind; lat. de-preh├ęndere, a surprinde; it. deprendere, a culege; fr. d├ęprendre, a desprinde; sp. pg. desprender). Ia┼ş, ridic ce─şa ce era prins, at├«rnat: a desprinde armele din cu─ş. Fig. A desprinde un ├«nv─â╚Ť─âm├«nt dintrÔÇÖun fapt.
desprinde vb. v. ├ÄNSEMNA. REIE╚śI. REZULTA. URMA.
DESPRINDE vb. 1. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) deta╚Öa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a (se) desface. (Se prind de m├«ini ╚Öi se ~.) 3. a (se) desface, a (se) dezlipi. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 4. a desface, a scoate. (A ~ o sc├«ndur─â de la gard.) 5. a se elibera, a se libera, a sc─âpa. (S-a ~ din str├«nsoare.) 6. a (se) disloca. (O bucat─â de st├«nc─â s-a ~ de la locul ei.) 7. (TEHN.) a (se) decro╚Öa. (A ~ o ma╚Öin─â electric─â.)
DESPRINDERE s. 1. deta╚Öare, izolare, separare, separa╚Ťie. (~ lui de grup.) 2. desfacere, deta╚Öare, dezlipire. (~ a ceva din locul unde se afla lipit.) 3. desfacere, scoatere. (~ unei sc├«nduri de la gard.) 4. desfacere, eliberare, liberare, sc─âpare, (├«nv. ╚Öi pop.) slobozire. (~ cuiva din str├«nsoare.) 5. dislocare. (~ unei buc─â╚Ťi de st├«nc─â.) 6. (TEHN.) decro╚Öare. (~ unei ma╚Öini electrice.)

Desprindere dex online | sinonim

Desprindere definitie

Intrare: desprinde
desprinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: desprindere
desprindere substantiv feminin