desprimăvărat definitie

18 definiții pentru desprimăvărat

desprimăvărá vr [At: ȘINCAI, HR. II, 296/32 / V: dăs~, ~meverá, dis~, disprimăverí, disprimeverá, disprimov~ / Pzi p 3: ~reáză / E: des- + (îm)primăvăra] 1 A se face primăvară Si: a se împrimăvăra. 2 (Rar; d. elemente ale naturii) A lua aspect primăvăratic. 3 (Reg) A trece primăvara.
desprimăvărát1 sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 53 / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăverít, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~uri / E: desprimăvăra] 1-3 Desprimăvărare (1-3). 4 Perioadă de trecere către primăvară. 5 (Rar) Sfârșit de primăvară.
desprimăvărát2, ~ă a [At: DL. / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăverít, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~ați, ~e / E: desprimăvăra] (Îdt; d. elemente din natură) Care are aspect de primăvară.
DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Cf. primăvară.
DESPRIMĂVĂRÁT, -Ă, desprimăvărați, -te, adj. (Rar; despre elemente din natură) Care are aspect de primăvară (timpurie). – V. desprimăvăra.
DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Des1- + primăvară.
DESPRIMĂVĂRÁT, -Ă, desprimăvărați, -te, adj. (Rar; despre elemente din natură) Care are aspect de primăvară (timpurie). – V. desprimăvăra.
DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. impers. A veni primăvara, a se face primăvară. Păduri și cîmpuri se-nvestmîntă cu flori, – s-a desprimăvărat... IOSIF, T. 108. Se desprimăvărează. Copacii dau în mugur; din pămîntul morților crește o vegetație puternică; în aer e un parfum de tinerețe, un fior indefinit care cheamă la iubire. VLAHUȚĂ, O. A. II 35. ♦ (Rar, despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viață-n orice zvon. EMINESCU, O. I 228.
DESPRIMĂVĂRÁT, -Ă, desprimăvărați, -te, adj. (Rar, despre elemente din natură) Care are aspect de primăvară (timpurie). Stătură toți trei în picioare, în aerul viu, trezit, tare, desprimăvărat, însă amestecat cu miros de zăpadă. DUMITRIU, N. 21.
!desprimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvăreáză
desprimăvărá vb., ind. prez. 3 sg. desprimăvăreáză
DESPRIMĂVĂRÁ vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)
A SE DESPRIMĂVĂRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face primăvară. /des- + primăvară
DESPRIMĂVĂRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE DESPRIMĂVĂRA. 2) Care aduce a primăvară; cu semnele caracteristice primăverii. /v. a se desprimăvăra
desprimăvărà v. fig. a înverzi: s’a desprimăvărat pădurea EM.
desprimăvărat n. sfârșitul primăverii: negru ca pământul în desprimăvărat.
desprimăvăréz v. refl. impers. Se face primăvară. – Și se împrimăvărează. V. dezvărează și despremenesc.
DESPRIMĂVĂRA vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)

desprimăvărat dex

Intrare: desprimăvăra
desprimăvăra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desprimăvărat
desprimăvărat substantiv neutru