desprimăvărá vr [At: ȘINCAI, HR. II, 296/32 / V: dăs~, ~meverá, dis~, disprimăverí, disprimeverá, disprimov~ / Pzi p 3: ~reáză / E: des- + (îm)primăvăra] 1 A se face primăvară Si: a se împrimăvăra. 2 (Rar; d. elemente ale naturii) A lua aspect primăvăratic. 3 (Reg) A trece primăvara.

desprimăvăráre sf [At: KLOPȘTOK. F. 239 / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăveríre, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~rắri / E: desprimăvăra] 1 Venire a primăverii Si: desprimăvărat1 (1). 2 (Rar) Căpătare a unui aspect primăvăratic Si: desprimăvărat1 (2). 3 (Reg) Trecere a primăverii Si: desprimăvărat1 (3).

DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Cf. primăvară.

DESPRIMĂVĂRÁRE s. f. Faptul de a se desprimăvăra. ♦ Trecere de la iarnă la primăvară; început de primăvară. – V. desprimăvăra.

DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Des1- + primăvară.

DESPRIMĂVĂRÁRE s. f. Faptul de a se desprimăvăra. ♦ Trecere de la iarnă la primăvară; început de primăvară. – V. desprimăvăra.

DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. impers. A veni primăvara, a se face primăvară. Păduri și cîmpuri se-nvestmîntă cu flori, – s-a desprimăvărat... IOSIF, T. 108. Se desprimăvărează. Copacii dau în mugur; din pămîntul morților crește o vegetație puternică; în aer e un parfum de tinerețe, un fior indefinit care cheamă la iubire. VLAHUȚĂ, O. A. II 35. ♦ (Rar, despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viață-n orice zvon. EMINESCU, O. I 228.

DESPRIMĂVĂRÁRE s. f. Faptul de a se desprimăvăra; trecere de la iarnă la primăvară, început de primăvară. Ieși liniștit, trase adînc în plămîni aerul înviorător al desprimăvărării. CAMILAR, TEM. 38.

!desprimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvăreáză

desprimăvăráre s. f., g.-d. art. desprimăvărắrii

desprimăvărá vb., ind. prez. 3 sg. desprimăvăreáză

desprimăvăráre s. f., g.-d. art. desprimăvărării

DESPRIMĂVĂRÁ vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)

A SE DESPRIMĂVĂRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face primăvară. /des- + primăvară

desprimăvărà v. fig. a înverzi: s’a desprimăvărat pădurea EM.

desprimăvăréz v. refl. impers. Se face primăvară. – Și se împrimăvărează. V. dezvărează și despremenesc.

DESPRIMĂVĂRA vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)