despresurare definitie

19 definiții pentru despresurare

despresura vt [At: ALEXI, W. / V: ~sor~ / Pzi: ~sór și (reg) ~resúr / E: des- + (îm)presura] 1 (C.i. localități, cetăți, unități militare asediate) A elibera din încercuirea inamicului. 2 (C.i. localități, cetăți, unități militare asediate) A îndepărta armata asediatoare. 3 (C.i. nave) A degaja din nisip, gheață etc.
despresuráre sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 2 / V: ~sor~ / Pl: ~rắri / E: despresura] 1 Eliberare din încercuirea inamicului a unor localități, cetăți, unități militare asediate Si: despresurat1 (1). 2 Îndepărtare a armatei asediatoare a unor localități, cetăți, unități militare Si: despresurat1 (2). 3 Degajare din nisip, gheață etc. a unor nave Si: despresurat1 (3).
DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [Prez. ind. și: desprésur] – Des1- + [îm]presura.
DESPRESURÁRE, despresurări, s. f. Acțiunea de a despresura și rezultatul ei. – V. despresura.
DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [Prez. ind. și: desprésur] – Des1- + [îm]presura.
DESPRESURÁRE, despresurări, s. f. Acțiunea de a despresura și rezultatul ei. – V. despresura.
DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată (prin îndepărtarea armatei asediatoare). Magheru însă și-a împărțit oamenii în două părți. O parte a trimis-o să ocupe biserica din sat, iar cu altă parte a dat năvală și a despresurat pe căpitanul sîrb și oamenii lui. CAMIL PETRESCU, O. I 165. ◊ Fig. Trăsnetele plesneau și mai dese; fulgerele se încrucișau, iar tunetele despresurau adunătura norilor, spărgîndu-i în șuvoaie mari de apă. MIHALE, O. 510. Din descînt să despresoare Visul Zînei, netrăit. TOMA, C. V. 141. – Prez. ind. și: desprésur (CASSIAN, H. 58).
DESPRESURÁRE s. f. Acțiunea de a despresura.
despresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despresór, 3 despresoáră; conj. prez. 3 să despresoáre
despresuráre s. f., g.-d. art. despresurắrii; pl. despresurắri
despresurá vb., ind. prez. 1 sg. despresór, 3 sg. și pl. despresoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. despresoáre
despresuráre s. f., g.-d. art. despresurării; pl. despresurări
DESPRESURÁ vb. (MIL.) a debloca. (A ~ un oraș asediat.)
DESPRESURÁRE s. (MIL.) deblocare. (~ unei cetăți asediate.)
A DESPRESURÁ despresór tranz. (obiective militare, forțe armate etc.) A scoate din încercuire, alungând armata inamică. /des- + a [îm]presura
despresurà v. a ridica împresurarea.
despresór (vest) și -ésur (est), a -urá v. tr. (ca și îm-presor). Liberez de împresurare, alungîndu-ĭ pe dușmanĭ. Nu maĭ împresor, mă las de asediŭ.
DESPRESURA vb. (MIL.) a debloca. (A ~ un oraș asediat.)
DESPRESURARE s. (MIL.) deblocare. (~ unei cetăți asediate.)

despresurare dex

Intrare: despresura (1 depresur)
despresura 1 depresur verb grupa I conjugarea I
Intrare: despresurare
despresurare substantiv feminin
Intrare: despresura (1 depresor)
despresura 1 depresor verb grupa I conjugarea I