Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru desprejmuit

desprejmuí [At: DEMETRESCU, O. 39 / Pzi: ~iésc / E: des- + (îm)prejmui] 1 vt (C.i. terenuri) A desființa împrejmuirea. 2 vr (Îvr) A se împrăștia.
desprejmuít1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: desprejmui] 1 Desprejmuire (1). 2 (Îvr) Împrăștiere.
desprejmuít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: desprejmui] 1 (D. terenuri) Care nu mai este împrejmuit. 2 (Îvr) Împrăștiat2.
DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Pref. des- + [îm]prejmui.
DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [îm]prejmui.
DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc îngrădit etc.; a despresura.
desprejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 să desprejmuiáscă
desprejmuí vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprejmuiáscă
A desprejmui ≠ a împrejmui, a îngrădi
A DESPREJMUÍ ~iésc tranz. (terenuri, curți etc. împrejmuite) A deschide, scoțând gardul. [Sil. -mu-i] /des- + a [îm]prejmui.

desprejmuit definitie

desprejmuit dex

Intrare: desprejmui
desprejmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -mu-i-
Intrare: desprejmuit
desprejmuit adjectiv