desprejmuire definitie

13 definiții pentru desprejmuire

desprejmuí [At: DEMETRESCU, O. 39 / Pzi: ~iésc / E: des- + (îm)prejmui] 1 vt (C.i. terenuri) A desființa împrejmuirea. 2 vr (Îvr) A se împrăștia.
desprejmuíre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: desprejmui] 1 Desființare a împrejmuirii unui teren Si: desprejmuit1 (1). 2 (Îvr) Împrăștiere.
DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Pref. des- + [îm]prejmui.
DESPREJMUÍRE, desprejmuiri, s. f. Acțiunea de a desprejmui și rezultatul ei. – V. desprejmui.
DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [îm]prejmui.
DESPREJMUÍRE, desprejmuiri, s. f. Acțiunea de a desprejmui și rezultatul ei. – V. desprejmui.
DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc îngrădit etc.; a despresura.
desprejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 să desprejmuiáscă
desprejmuíre s. f., g.-d. art. desprejmuírii; pl. desprejmuíri
desprejmuí vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprejmuiáscă
desprejmuíre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. desprejmuírii; pl. desprejmuíri
A desprejmui ≠ a împrejmui, a îngrădi
A DESPREJMUÍ ~iésc tranz. (terenuri, curți etc. împrejmuite) A deschide, scoțând gardul. [Sil. -mu-i] /des- + a [îm]prejmui.

desprejmuire dex

Intrare: desprejmui
desprejmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -mu-i-
Intrare: desprejmuire
desprejmuire substantiv feminin
  • silabisire: -mu-i-