desprejmuí [At: DEMETRESCU, O. 39 / Pzi: ~iésc / E: des- + (îm)prejmui] 1 vt (C.i. terenuri) A desființa împrejmuirea. 2 vr (Îvr) A se împrăștia.

DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Pref. des- + [îm]prejmui.

DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [îm]prejmui.

DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc îngrădit etc.; a despresura.

desprejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 să desprejmuiáscă

desprejmuí vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprejmuiáscă

A desprejmui ≠ a împrejmui, a îngrădi

A DESPREJMUÍ ~iésc tranz. (terenuri, curți etc. împrejmuite) A deschide, scoțând gardul. [Sil. -mu-i] /des- + a [îm]prejmui.