Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru despre╚Ťuit

despre╚Ťu├şt1 sn vz dispre╚Ťuit1
despre╚Ťu├şt2, ~─â a vz dispre╚Ťuit2
dispre╚Ťu├ş [At: ANTIM, D. 408 / V: (├«vr) despreciu├ş, (├«nv) des~ / Pzi: ~├ęsc / E: dispre╚Ť + -ui] 1-2 vt A avea dispre╚Ť (1-2) fa╚Ť─â de cineva sau ceva. 3-4 vt A trata cu dispre╚Ť (1-2) pe cineva sau ceva. 5 vt A nu lua ├«n seam─â Si: a nesocoti. 6 vt (├Änv) A oc─âr├«. 7 vt (├Ävr) A se deprecia. 8 vrr (D. oameni) A nu se suporta.
DESPRE╚ÜU├Ź vb. IV v. dispre╚Ťui.
DISPRE╚ÜU├Ź, dispre╚Ťuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispre╚Ť fa╚Ť─â de cineva sau de ceva; a trata cu dispre╚Ť pe cineva sau ceva, a nu lua ├«n seam─â. [Var.: (├«nv.) despre╚Ťu├ş vb. IV] ÔÇô Dispre╚Ť + suf. -ui.
DESPRE╚ÜU├Ź vb. IV v. dispre╚Ťui.
DISPRE╚ÜU├Ź, dispre╚Ťuiesc, vb. IV. Tranz. A avea sau a manifesta dispre╚Ť fa╚Ť─â de cineva sau de ceva; a trata cu dispre╚Ť pe cineva sau ceva, a nu lua ├«n seam─â. [Var.: (├«nv.) despre╚Ťu├ş vb. IV] ÔÇô Dispre╚Ť + suf. -ui.
DESPRE╚ÜU├Ź vb. IV v. dispre╚Ťui.
DESPRE╚ÜU├ŹT, -─é adj. v. dispre╚Ťuit.
DISPRE╚ÜU├Ź, dispre╚Ťuiesc, vb. IV. Tranz. A trata cu dispre╚Ť, a nu lua ├«n seam─â, a nesocoti, a nu pune pre╚Ť (pe cineva sau pe ceva); a desconsidera. Vom face tot, ca oameni cumsecade, care nu dispre╚Ťuiesc petrecerile. SADOVEANU, Z. C. 61. O pizmuiser─â pe r─âposat─â ╚Öi o urau, dup─â cum ╚Öi d├«nsa le dispre╚Ťuise. M. I. CARAGIALE, C. 155. Mi-a dispre╚Ťuit porunca ÔÇô nu t─âg─âdui. DAVILA, V. V. 70. ÔŚŐ Absol. Cu dureroas─â surpriz─â, ├«nv─â╚Ťa s─â dispre╚Ťuiasc─â ╚Öi s─â urasc─â. C. PETRESCU, C. V. 122. ÔŚŐ Refl. reciproc. Se urau... sau numai se dispre╚Ťuiau. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 98. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) despre╚Ťu├ş (NEGRUZZI, S. I 19, ALEXANDRESCU, M. 6) vb. IV.
DISPRE╚ÜU├ŹT, -─é, dispre╚Ťui╚Ťi, -te, adj. Tratat cu dispre╚Ť, neluat ├«n seam─â, desconsiderat. Oare poate ca s─â fie suferin╚Ť─â mai cumplit─â... Dec├«t cea pe care-o na╚Öte dragostea dispre╚Ťuit─â? MACEDONSKI, O. I 241. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) despre╚Ťu├şt, -─â (ALEXANDRESCU, M. 26) adj.
dispre╚Ťu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dispre╚Ťui├ęsc, imperf. 3 sg. dispre╚Ťui├í; conj. prez. 3 s─â dispre╚Ťui├ísc─â
dispre╚Ťu├ş vb. Ôćĺ pre╚Ťui
DISPRE╚ÜU├Ź vb. a desconsidera, a nesocoti, (├«nv.) a def─âima, a mepriza, a oc─âr├«. (De ce ├«l ~?; nu ~ ceea ce ╚Ťi se ofer─â.)
A dispre╚Ťui Ôëá a aprecia, a pre╚Ťui, a respecta
DISPRE╚ÜU├Ź vb. IV. tr. A avea dispre╚Ť pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ÔÖŽ A nu pre╚Ťui pe cineva sau ceva. [Cf. it. disprezzare].
DISPRE╚ÜU├Ź vb. tr. a avea dispre╚Ť pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispre╚Ť)
A DISPRE╚ÜU├Ź ~i├ęsc tranz. A trata cu dispre╚Ť; a desconsidera. [Sil. -╚Ťu-i] /dispre╚Ť + suf. ~ui
despre╚Ťu├Č v. 1. a avea, a ar─âta despre╚Ť; 2. fig. a nu se teme de: viteazul despre╚Ťue╚Öte moartea.
* dispre╚Ťu─ş├ęsc v. tr. (it. disprezzare, infl. de pre╚Ťu─şesc). Nu pun pre╚Ť pe, nu da┼ş aten╚Ťiune: ├«n╚Ťeleptu dispre╚Ťu─şe╚Öte opiniunea vulgulu─ş.
DISPRE╚ÜUI vb. a desconsidera, a nesocoti, (├«nv.) a def─âima, a mepriza, a oc─âr├«. (Nu ~ ceea ce ╚Ťi se ofer─â.)

Despre╚Ťuit dex online | sinonim

Despre╚Ťuit definitie

Intrare: dispre╚Ťui
despre╚Ťui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dispre╚Ťui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: despre╚Ťuit
despre╚Ťuit