Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru despr─âfuire

despr─âfui vt [At: DEX / Pl: ~esc / E: des- + pr─âfui] 1-2 A executa opera╚Ťia de separare ╚Öi de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz ├«nc─ârcat cu praf, cu fum etc., ├«n scopul (cur─â╚Ťirii acestora sau al) recuper─ârii particulelor valoroase.
despr─âfu├şre sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: despr─âfui] 1-2 Executare a opera╚Ťiei de separare ╚Öi de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz ├«nc─ârcat cu praf, cu fum etc., ├«n scopul (cur─â╚Ťirii acestora sau al) recuper─ârii particulelor valoroase Si: despr─âfuit1 (1-2).
DESPR─éFU├Ź, despr─âfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa opera╚Ťia de despr─âfuire. ÔÇô Pref. des- + pr─âfui.
DESPR─éFU├ŹRE, despr─âfuiri, s. f. Opera╚Ťie de separare ╚Öi de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz ├«n scopul cur─â╚Ťirii acestora sau al recuper─ârii solide valoroase. ÔÇô V. despr─âfui.
DESPR─éFU├Ź, despr─âfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa opera╚Ťia de despr─âfuire. ÔÇô Des1- + pr─âfui.
DESPR─éFU├ŹRE, despr─âfuiri, s. f. Opera╚Ťie de separare ╚Öi de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz ├«n scopul cur─â╚Ťirii acestora sau al recuper─ârii particulelor solide valoroase. ÔÇô V. despr─âfui.
despr─âfu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despr─âfui├ęsc, imperf. 3 sg. despr─âfui├í; conj. prez. 3 s─â despr─âfui├ísc─â
despr─âfu├şre s. f., g.-d. art. despr─âfu├şrii; pl. despr─âfu├şri
despr─âfu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. despr─âfui├ęsc, imperf. 3 sg. despr─âfui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. despr─âfui├ísc─â
despr─âfu├şre s. f. (sil. -fu-i-), g.-d. art. despr─âfu├şrii; pl. despr─âfu├şri
despr─âfu─ş├ęsc v. tr. Scutur de praf. V. pr─âfu─şesc.

Despr─âfuire dex online | sinonim

Despr─âfuire definitie

Intrare: despr─âfui
despr─âfui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: despr─âfuire
despr─âfuire substantiv feminin
  • silabisire: -fu-i-