desprăfuire definitie

11 definiții pentru desprăfuire

desprăfui vt [At: DEX / Pl: ~esc / E: des- + prăfui] 1-2 A executa operația de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase.
desprăfuíre sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: desprăfui] 1-2 Executare a operației de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase Si: desprăfuit1 (1-2).
DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Pref. des- + prăfui.
DESPRĂFUÍRE, desprăfuiri, s. f. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării solide valoroase. – V. desprăfui.
DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Des1- + prăfui.
DESPRĂFUÍRE, desprăfuiri, s. f. Operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase. – V. desprăfui.
desprăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 să desprăfuiáscă
desprăfuíre s. f., g.-d. art. desprăfuírii; pl. desprăfuíri
desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprăfuiáscă
desprăfuíre s. f. (sil. -fu-i-), g.-d. art. desprăfuírii; pl. desprăfuíri
desprăfuĭésc v. tr. Scutur de praf. V. prăfuĭesc.

desprăfuire dex

Intrare: desprăfui
desprăfui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: desprăfuire
desprăfuire substantiv feminin
  • silabisire: -fu-i-