desprăfui vt [At: DEX / Pl: ~esc / E: des- + prăfui] 1-2 A executa operația de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase.

DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Pref. des- + prăfui.

DESPRĂFUÍ, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Des1- + prăfui.

desprăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 să desprăfuiáscă

desprăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiésc, imperf. 3 sg. desprăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprăfuiáscă

desprăfuĭésc v. tr. Scutur de praf. V. prăfuĭesc.