Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru despovărat

despovărá vtr [At: VALIAN, V. / V: ~verí / Pzi: ~réz / E: des- + (îm)povăra] 1-4 (A (se) elibera sau) a (se) ușura de o povară.
despovărát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~verít / Pl: ~ați, ~e / E: despovăra] 1-2 Care este (eliberat sau) ușurat de o povară. modificată
despovărát1 sn [At: MDA ms / V: ~verít / Pl: (rar) ~uri / E: despovăra] 1-2 Despovărare (1-2).
DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Pref. des- + [îm]povăra.
DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Des1- + [îm]povăra.
DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua cuiva (din spinare) o greutate, o povară.
despovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 despovăreáză
despovărá vb., ind. prez. 1 sg. despovăréz, 3 sg. și pl. despovăreáză
DESPOVĂRÁ vb. a (se) ușura. (S-a ~ de greutatea din spinare.)
A despovăra ≠ a împovăra
despovărà v. a ridica povara, a ușura.
despovăréz v. tr. (d. povară). Daŭ jos povara, ușurez, desăxănez.
DESPOVĂRA vb. a (se) ușura. (S-a ~ de greutatea din spinare.)

despovărat definitie

despovărat dex

Intrare: despovăra
despovăra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: despovărat
despovărat