despotmolire definitie

14 definiții pentru despotmolire

despotmolí [At: TDRG / Pzi: ~lésc / E: des- + (îm)potmoli] 1-4 vtr (D. vehicule) (A scoate sau) a ieși din nămolul în care era cufundat (fară a putea merge mai departe). 5-8 vtr (Fig) (A reuși sau) a fi ajutat (să ducă la bun sfârșit o acțiune dificilă sau) să rezolve o problemă încurcată.
despotmolíre sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~ri / E: despotmoli] 1-4 (Scoatere sau) ieșire a unui vehicul din nămolul în care era cufundat (fară a putea merge mai departe) Si: despotmolit1 (1-4). 5-8 (Fig) (Reușită sau) ajutare a cuiva (să ducă la bun sfârșit o acțiune dificilă sau) să rezolve o problemă încurcată.
DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire. ♦ A curăța un șanț, un bazin etc. de nămolul depus la fund. – Pref. des- + [îm]potmoli.
DESPOTMOLÍRE, despotmoliri, s. f. Acțiunea de a despotmoli. – V. despotmoli.
DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire. ♦ A curăța un șanț, un bazin etc. de nămolul depus la fund. – Des1- + [îm]potmoli.
DESPOTMOLÍRE, despotmoliri, s. f. Acțiunea de a despotmoli. – V. despotmoli.
DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate (un vehicul, o navă, un animal etc.) din nămol; a deznămoli. Joi s-a înnămolit... piroscaful (= vaporul) «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. ♦ A curăța (un șanț, un bazin, un canal etc.) de nămolul depus la fund. Cu silință am despotmolit ierecurile și gîrlele, să împrospătăm ghiolul. DAVIDOGLU, O. 30.
despotmolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotmolésc, imperf. 3 sg. despotmoleá; conj. prez. 3 să despotmoleáscă
despotmolíre s. f., g.-d. art. despotmolírii; pl. despotmolíri
despotmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotmolésc, imperf. 3 sg. despotmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. despotmoleáscă
despotmolíre s. f., g.-d. art. despotmolírii; pl. despotmolíri
DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.
A DESPOTMOLÍ ~ésc tranz. 1) (vehicule, ființe etc. împotmolite) A scoate din nisip, zăpadă, noroi etc., înlesnind înaintarea. 2) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (gunoi, nisip etc.); a desfunda; a destupa. /des- + a (îm)potmoli
DESPOTMOLI vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.

despotmolire dex

Intrare: despotmoli
despotmoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: despotmolire
despotmolire substantiv feminin