Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru despotic

desp├│tic, ~─â a [At: (a. 1716) ╚śINCAI, HR. III, 246/18 / Pl: ~ici, ~e / E: fr despotique] 1 (D. oameni) Care procedeaz─â dup─â bunul plac. 2 (D. oameni) Care ├«╚Öi impune voin╚Ťa asupra celorlal╚Ťi, f─âr─â s─â ╚Ťin─â seama de dorin╚Ťele sau interesele lor. 3 (D. hot─âr├óri) Arbitrar. 4-5 (D. manifest─âri umane) Care nu respect─â (voin╚Ťa sau) drepturile altora Si: (├«nv) despoticesc (2-3). 6-7 (Ca) de despot (1) Si: (├«nv) despoticesc (4-5). 8 (D. guvern─âri) Absolut. 9-10 (D. fapte) (Ca) de despot (1) Si: (├«nv) despoticesc (7-8). 11 (D. legi) Dictatorial. 12 (D. un regim) Tiranic. 13-16 Caracteristic despotului (1-4) Si: (├«nv) despoticesc (11-14). 17-20 Propriu despotului (1-4) Si: (├«nv) despoticesc (15-18). 21-24 Referitor la despot (1-4) Si: (├«nv) despoticesc (19-22).
DESP├ôTIC, -─é, despotici, -ce, adj. (Despre o fapt─â, un regim, o lege) De despot, caracteristic despo╚Ťilor; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comport─â ca un despot; absolut, arbitrar (2). ÔÇô Din fr. despotique.
DESP├ôTIC, -─é, despotici, -ce, adj. (Despre o fapt─â, un regim, o lege) De despot, caracteristic despo╚Ťilor; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comport─â ca un despot; absolut, arbitrar (2). ÔÇô Din fr. despotique.
DESP├ôTIC, -─é, despotici, -e, adj. (Despre o fapt─â, un regim, o lege) De despot, caracteristic despo╚Ťilor; tiranic, dictatorial, absolutist, arbitrar, samavolnic; (despre persoane) care se comport─â ca un despot. Vedem pe iunc─ârul B─âlcescu la ├«nchisoarea Gorgani, condamnat pentru ├«ncercarea de r─âsturnare a despoticului domnitor Ghica. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11/5. Marii pictori ru╚Öi s-au aflat, ca ╚Öi marii scriitori ru╚Öi ai secolului trecut, cu tot regimul despotic, ap─âs─âtor, al─âturi de poporul rus, al─âturi de to╚Ťi oamenii cu idei ├«naintate care luptau cu cruntele realit─â╚Ťi, av├«nd ochii ├«ndrepta╚Ťi spre viitor. STANCU, U.R.S.S. 57. Adev─âra╚Ťii oameni ai poporului au gr─âit ╚Öi cu um─ârul poporului au r─âsturnat o lege despotic─â, un rege, o institu╚Ťie nedreapt─â. RUSSO, S. 181.
desp├│tic adj. m., pl. desp├│tici; f. desp├│tic─â, pl. desp├│tice
desp├│tic adj. m., pl. desp├│tici; f. sg. desp├│tic─â, pl. desp├│tice
DESPÓTIC adj. 1. v. tiranic. 2. v. tiran. 3. v. abuziv.
DESPÓTIC, -Ă adj. De despot; tiranic, absolutist, dictatorial. [Cf. fr. despotique].
DESP├ôTIC, -─é adj. 1. caracteristic despo╚Ťilor; tiranic, dictatorial, samavolnic. 2. abuziv, arbitrar. (< fr. despotique)
DESP├ôTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de despo╚Ťi; propriu despo╚Ťilor. Regim ~. /<fr. despotique
despot├Čc a. arbitrar, tiranic.
*desp├│tic, -─â adj. (vgr. despotik├│s). Arbitrar, tiranic: guvern despotic. Adv. ├Än mod despotic. ÔÇô Vech─ş (Con. 281). -├şcesc (rus. despoti─Źeski─ş).
DESPOTIC adj. 1. dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.) 2. tiran. (Domn ~.) 3. abuziv, arbitrar, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.)

Despotic dex online | sinonim

Despotic definitie

Intrare: despotic
despotic adjectiv