Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru despodobit

despodobí vtr [At: C. STAMATI, ap. CADE / Pzi: ~bésc / E: des- + (îm)podobi] 1-2 A(-și) înlătura podoabele. 3-4 (Fig) A (se) urâți.
despodobít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: despodobi] 1 Despodobire. 2 (Fig) Urâțire.
despodobít2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: despodobi] 1-2 Care și-a (pierdut sau) înlăturat podoabele. 3 (Fig) Urâțit2.
DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate podoabele. – Pref. des- +[îm]podobi.
DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate podoabele. – Des1- + [îm]podobi.
DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a lua cuiva podoabele.
despodobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despodobésc, imperf. 3 sg. despodobeá; conj. prez. 3 să despodobeáscă
despodobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despodobésc, imperf. 3 sg. despodobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despodobeáscă
A (se) despodobi ≠ a (se) găti, a (se) împodobi
A se despodobi ≠ a se găti
A DESPODOBÍ ~ésc tranz. A lipsi de podoabe. /des- + a [îm]podobi

despodobit definitie

despodobit dex

Intrare: despodobi
despodobi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: despodobit
despodobire infinitiv lung
despodobit