despoție definitie

10 definiții pentru despoție

despoțíe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: despot + -ie] 1-4 Despotism (1-4). 5 (Înv) Țară condusă de un despot (1).
DESPOȚÍE, despoții, s. f. (Rar) 1. Formă de guvernământ autocratică; despotism. 2. Țară condusă de un despot. – Despot + suf. -ie.
DESPOȚÍE, despoții, s. f. 1. Formă de guvernământ autocratică; despotism. 2. Țară condusă de un despot. – Despot + suf. -ie.
DESPOȚÍE, despoții, s. f. (Învechit) Despotism. Din monarhia cea mai deplină Despoția în urmă fu născută. BUDAI-DELEANU, Ț. 357.
despoțíe (rar) s. f., art. despoțía, g.-d. art. despoțíei; pl. despoțíi, art. despoțíile
despoțíe s. f., art. despoțía, g.-d. art. despoțíei; pl. despoțíi, art. despoțíile
DESPOȚÍE s. v. despotism, samavolnicie, tiranie.
DESPOȚÍE s.f. (Ist.) Formă de guvernământ autocratică în fruntea căreia se află un despot; despotism; țară condusă de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie].
DESPOȚÍE ~i f. rar 1) v. DESPOTISM. 2) Țară condusă de un despot. [Art. despoția; G.-D. despoției; Sil. -ți-e] /despot + suf. ~ie
despoție s. v. DESPOTISM. SAMAVOLNICIE. TIRANIE.

despoție dex

Intrare: despoție
despoție substantiv feminin