despletit definitie

2 intrări

25 definiții pentru despletit

despletí [At: LB / V: (îvr) ~ectí, (rar) dis~ / Pzi: ~tésc / E: des- + (îm)pleti] 1-2 vtr (C. e părul împletit) A (se) desface din împletitură. 3-4 vtr (Pex; c. e părul) A (se) răsfira. 5 (C.i. o persoană) A-i răvăși cuiva părul. 6 (Pex) A desface fire de ață, lână etc. împletite.
despletít2, ~ă [At: (a. 1773) GCR. II, 91/34 / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despleti] 1 a (D. păr împletit) Desfăcut din împletitură. 2 a (Pex; d. păr) Răsfirat2. 3 a (D. oameni) Cu părul răsfirat. 4 a (Pex; d. fire de ață, lână etc. împletite) Desfăcut2. 5 sfa (Eufemistic) Moarte.
despletít1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despleti] 1-4 Despletire (1-4).
DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Pref. des- + [îm]pleti.
DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat. 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. – V. despleti.
DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti.
DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat. 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. – V. despleti.
DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia. ▭ S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122. ◊ Fig. Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. ◊ Refl. (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. ◊ Fig. Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. ♦ Refl. Fig. (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55.
DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. (Despre frînghie, bici, mai ales despre păr, cosițe) Desfăcut din împletitură sau neîmpletit. Părul ei despletit îi cade pe umăr. ISAC, O. 170. Părul ei, după moda de atuncea, se împărțea despletit pe umeri. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ Fig. Pe pustiul țărm al mării [toamna] stă cu părul despletit. D. BOTEZ, P. O. 50. Copaci plecînd asupră-ți a lor frunte despletită Îți întovărășesc pașii pe-o cărare mult iubită. NEGRUZZI, S. II 13. ♦ (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; nepieptănat, zbîrlit. Femeile... despletite, băteau cu pumnii în geamuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 34. Lîngă pat, jos, în căsuță, Mama plînge despletită Pe copila cea drăguță Între îngeri adormită. IOSIF, PATR. 45. Baba muri... și nurorile despletite, o boceau de vuia satul. CREANGĂ, P. 16. ◊ Fig. Vin nouri despletiți din susul Dunării și se frămîntă luncile de sălcii, parc-ar vrea să se smulgă din rădăcini și să se mute de-acclo. SADOVEANU, F. J. 650. Pe cătiniș se leagănă răzlețe... Mănunchiuri mari de dalii despletite. CAZIMIR, L. U. 36. Sub adumbriri de sălcii despletite Mă-ndrumă azi cea mai din urmă vrere. GOGA, C. P. 68.
despletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 să despleteáscă
despletí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. despleteáscă
DESPLETÍ vb. a desface. (Își ~ cozile.)
DESPLETÍT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. nepieptănat, zbârlit. (O femeie ~.)
A despleti ≠ a împleti
Despletit ≠ împletit
A DESPLETÍ ~ésc tranz. A face să se despletească. /des- + a [îm]pleti
A SE DESPLETÍ se ~éște intranz. (despre părul împletit sau obiecte din fire împletite) A se desface din împletitură. /des- + a [îm]pleti
DESPLETÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESPLETI și A SE DESPLETI. 2) (despre femei) Care este cu părul neîmpletit. /v. a despleti
despletì v. 1. a desface ce a fost împletit; 2. a desface pletele de păr.
despletit a. desfăcut: cu părul despletit.
despletésc v. tr. b(d. plete). V. tr. Desfac ceĭa ce era împletit: a despleti păru.
despletít, -ă adj. Desfăcut, vorbind de ceĭa ce era împletit: o femeĭe speriată alega cu păru despletit.
DESPLETI vb. a desface. (Își ~ cozile.)
DESPLETIT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. nepieptănat, zbîrlit. (O femeie ~.)
despletí, despletesc, vb. tranz, refl. – A (se) desface din împletitură; a(-și) desface cosițele. Cu referire la despletirea părului de către femei, în semn de doliu; în același context bărbații umblau fără clop pe cap timp de trei zile: „Fetele s-or despleti / Și pe mine m-or jeli” (Calendar 1980: 129). – Des + (îm)pleti.

despletit dex

Intrare: despleti
despleti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: despletit
despletit adjectiv